Well, Have Fun...!




«Hai să ne trăim clipa,
Să nu mai ştim de nimica!»








marți, 27 iulie 2010

Freedom

Astăzi mă gândeam ce e cu titlul blogului meu şi de ce sunt atât de multe culori prin el. Mă gândeam dacă au vreo legatură. Atunci mi-a venit foarte repede răspunsul "Normal că au legătură, la ce te aşteptai de la o filozoafă ca mine?". Mda..abordarea mea a fost una ciudată, dar tot odată una după care mi-am dat seama că trăiesc (cel puţin eu, dacă nu şi restul). Sunt sigură că cel puţin 3/5 persoane care au trecut pe aici s-au gandit ce e cu atâtea culori şi care-i faza cu titlul. Pentru mine au un sens, unul foarte clar. Dacă va duceţi la Google la Unelte Lingvistice şi traduceţi titlul blogului o să vă dea "lipi de libertate", aceasta fiind traducerea liberă. Eu însă m-am gândit la legătura dintre libertate şi om. M-am gândit că omul trăieşte liber, însuşi verbul 'a trăi' înseamnă libertate pentru că viaţa este însăşi liberă. E ca şi cum omul ar fi lipit de libertate. Fără libertate nu am trăi o viaţă normală. Libertatea de a alege, libertatea de a gândi, libertatea de a merge pe stradă, libertatea de a sta, libertatea de a înţelege, libertatea de a refuza, libertatea de a face orice, totul este bazat pe libertate..fără libertate am fi ca nişte legume, deoarece libertatea înseamnă posibilitatea de a acţiona după propria voinţă.

Cât despre culori..În viziunea mea culorile înseamnă libertate. Cu cât mai multe culori, cu atât mai multă libertate. Şi da, ştiu că gândesc ciudat..dar fără culori viaţa ar fi goală. Şi poate am început din ce în ce mai mult să nu mai băgăm de seamă toate culorile ce ne înconjoară. Am început să uităm că avem un infinit albastru deasupra noastră şi nu mai băgăm de seamă culoarea aceea decât atunci când se schimbă devenind gri şi posomorâtă. Culorile vii definesc viaţa şi uneori ne putem exprima sentimentele prin culori.

Well..Happy B-day!

Păi..a trecut repede ziua de 25.07, iar eu am fost destul de obosită şi a trebuit să fac "recuperare". La mine "recuperare" inseamnă statul in casă şi dormitul, ohh şi statul in pat toata ziulica. Şi..cum am facut asta pană ieri seara, când am aflat că a murit bunicul unei prietene, mi-am zis să trec şi pe aici că s-au adunat cam multe întâmplări de povestit. Hai să încep cu începutul şi să sper că nu voi uita ceva.

25.07

Am inceput ziua râzând, ondulându-i parul cu placa prietenei mele..ohh, şi nu vă gandiţi că asta făceam la o oră firească a dimineţii. Nup, asta făceam la ora 00:00 în timp ce ea trăncănea pe mess cu prietenul ei (care nu ştiu cum de se făcea că nu avea somn), şi eu tastam cu un coleg. Incercaţi să va imaginaţi doar două secunde cum împărţeam noi tastatura şi cum îi ardeam părul la 160 de grade, iar apoi toate ţipetele ei, când şi-a vazut părul cu bucle tari ca sârma din cauză că am uitat să ma opresc la timp cu fixativul ăla. In fine, apoi mi-am ondulat singură câteva şuviţe de fică să nu se "răzbune", şi m-am apucat să-mi fac poze cu telefonul. Până pe la 3 am, când m-am pus pe trăncănit cu un amic la telefon (nu de alta, dar prietena mea se culcase), apoi m-am culcat şi eu intr-un sfârşit pe la 4. Am avut un somn foarte adânc până pe la 9 dimineaţa când amicul meu mă sună să mă trezească, aşa cum i-am zis. Eu, uitucă cum sunt, normal că nu îmi mai aduceam aminte şi am început să-l întreb uimită ce s-a întâmplat şi de ce mă sună la ora aceea, el a încep să râdă şi să mă întrebe dacă am băut ceva cu o seară înainte de nu-mi mai aduc aminte că l-am rugat să mă trezească, apoi mi-am adus şi eu aminte că e ziua mea şi că în aproximativ 5 ore veneau ai mei. Sinceră să fiu, nu am avut nici un stres şi m-am culcat înapoi imediat ce am închis telefonul. M-am trezit pe la 12 si am început să fac curat singură, deoarece prietena mea plecase deja să se întâlnească cu prietenul ei. Nu prea mi-a ajuns timpul, dar cel puţin nu mai era aşa cum lăsasem înainte să mă culc, aşa că eram mândră de mine. Dar înainte să vină mama cu tata nu mai ştiu ce am vrut să fac, dar ştiu că solniţa plină cu sare a căzut pe jos lăsând în urma ei toată sarea. Am început să curăţ repede să nu apuce să vadă ai mei, dar fix atunci au intrat pe uşă, deja nervoşi că din cauza mea nu am stat ei acolo mai mult. Au inceput să ţipe la mine şi să îmi ţină morală că 'nu sunt bună de nimic şi sunt mereu cu gându aiurea'. După ce s-au calmat au început să apară şi invitaţii şi am început party..Chiar dacă unii invitaţi nu au venit iar eu m-am cam supărat, am încercat să îmi pun un zâmbet fals pe faţă ca nimeni să nu-şi dea seama că eu de fapt mai aveam puţin şi plângeam nu numai din cauza invitaţiilor, ci şi din cauza piciorului...Ehh, până la urma s-a sfârşit şi asta, iar noaptea când au adormit toţi cu excepţia mea..stăteam, uitându-mă la tavan şi lăcrimând.

26.07

Eram epuizată şi am ales să mă limitez la dormit şi la stat în pat. Nu a fost aşa cum îmi planificasem, deoarece am o soră "grijulie" care m-a ţinut trează şi m-a pus să mă joc remi şi cărţi cu ea. Mda, era atât de stresantă la un moment dat..mi-a aruncat şi o cană de apă rece pe faţă ca să mă trezească :|.

27.07

Azi nu am facut mai nimic. Am dormit liniştită şi fericită că a plecat sormea şi am intrat pe mess ca să trăncănesc cu lumea şi pe aici ca să scriu tot ce am scris până acum.

Well..ciudată viaţă no? Hai că am tulit-o. Ciao!

sâmbătă, 24 iulie 2010

Le pasă, nu le pasă..

Păi..mâine e ziua mea de naştere şi, ca oricine altcineva când vine ziua lui, plănuiam un party cu prieteni si colegi astfel încât să ţin minte până o să mor ziua în care am facut 16 ani :x. Pentru început totul a fost ok şi toate au mers ca la carte. Astăzi de dimineaţă, părinţii mei s-au dus să cumpere cele necesare pentru ziua mea, în timp ce eu stăteam fară nici o grija in pat, gândindu-mă la cât de extraordinară va fi ziua de mâine. Până când mă sună mama şi îmi spune că voi fi nevoită să-mi fac ziua singurică, cu excepţia invitaţilor pe care v-a trebui să îi fac să se simtă bine cu mine pe post de gazdă şi tot odata şi sărbatorită, din cauză că ei sunt invitaţi la nişte prieteni de familie. A fost groaznic momentul în care mi-a spus, probabil îşi dăduse seama cum voi reacţiona de şi-au ales să-mi spună prin telefon. Pentru moment am stat un minut fără să spun nici măcar un cuvânt, apoi am inceput să îi reproşez multe chestii şi să îi spun că preferă să stea la acei oameni pe care nici măcar nu-i suport, în loc să stea cu mine într-o zi atât de specială. Într-un final am închis telefonul fiind nevoită să îi aştept să ajungă acasă. Când au ajuns i-am convins să stea măcar până mâine şi să nu mă lase singură să am grijă de toate. Iar acum au plecat şi aştept să vină o prietenă la mine să-mi ţină companie până mâine şi să mă ajute să mai fac şi eu un pic de curăţie prin casă.

Well, cam atât pe azi..ne mai auzim şi mâine. Ciao!

Introducere?

Well, de ce m-am gândit să-mi fac blog? Păi..sinceră să fiu nici eu nu prea ştiu. Poate am trecut prin multe intamplări şi vreau sa le impărtaşesc şi cu voi, sau poate vreau să aud măcar o parere, dacă nu se poate o incurajare, sau poate doar mă plictisesc.

Eu sunt Marina. Prietenii îmi spun în diferite feluri, cum le vine mai uşor sau mai la îndemână..de la Mali, Malina, Mary, Marinutza până la Iris, Ştrumfi, Blondo. De obicei sunt happy şi bine dispusă, iar când sunt sad înseamnă că s-a intâmplat ceva grav, sau doar m-am trezit cu faţa la cearceaf (ceea ce se întâmplă destul de rar). Şi cam atât despre mine că am o viată de povestit.