Uite aşa mă fac rudă cu duşmanul

Nu ştiu de ce m-am dus pe blog şi am dat click pe 'Postare nouă' în loc să mă duc să joc remy online. Poate eram doar foarte supărată şi cum nu am scris de mult pe aici m-am gândit să-mi exprim supărarea. Sau poate a fost doar din întâmplare. Oricum, tot ce contează e că sunt aici acum şi nu fug nicăieri, sau cel puţin nu cum am fost pe fugă zilele astea. Totuşi în zilele astea am avut programul încărcat, dar am încercat să îmi fac timp pentru toate..Chiar dacă în mare parte nu prea am reuşit, (şi îmi cer scuze pentru asta) măcar am realizat câte ceva. Mi-am luat ghiozdan azi şi sunt destul de mulţumită de el, deşi se putea şi mai bine..aa, şi caiete. I-am disperat pe ai mei şi i-am facut să-şi pună mâna în cap şi să şoşotească 'Parcă scrie pe copertă sau pe ghiozdan'. Ehh, dar eu m-am prefăcut că nu îi aud şi mi-am continuat activitatea. Şi s-a mai întâmplat ceva azi, ceva groaznic. Am aflat că o femeie pe care o urăsc din tot sufletul, şi pe care de fiecare dată când o văd fac alergie pe sistem nervos o să-mi devină rudă. Mda, aţi citit bine 'rudă'! Peste câteva săptămâni, într-o vineri va fi cununia sorămii, iar femeia asta îi va fi naşă. Nu pot să cred cum de e sormea aşa de tâmpită. Dar până la urmă nu o să ma bag şi o să-i las în voia lor. E treaba lor, iar dacă mă mai enervează mult s-ar putea nici să nu mă mai duc. Floşc şi am incheiat citatul. Gata, acum mă simt mai bine şi mă pot juca remi în voie. Ciao!

Heya! Am revenit..

Hey! V-a fost dor de mine? Sinceră să fiu am ajuns acasă de ceva timp, dar am fost destul de ocupată şi ştiţi şi voi cum se spune "Lenea e cucoană mare". Într-un sfârşit m-am gândit şi eu să mai trec pe aici că se termină luna şi eu las blog-ul de izbelişte. Deci sunt aici, din nou, şi cred că asta e tot ce contează acum. Cred că ar fi cazul să istorisesc ce am mai făcut, dar o să zic în mare pentru că mi-am uitat caietul acasă şi eu sunt mai uitucă..dar în prima zi am scris câte ceva pe telefon. Apoi am încetat să mai notez pentru că era destul de greu să trăiesc şi să-mi povestesc propriile întâmplări în acelaşi timp. Să încep cu începutul ca să nu uit tot, de fapt încep cu:

Jurnal pe telefon!

Am plecat de dimineaţă destul de somnoroasă, iar drumul a fost destul de plictisitor. Mama şi tata au început să se comporte în sfârşit ca parinţii mult doriţi. Au reuşit să lase tot tresul Bucureştiului şi toate problemele acasă..ăsta a fost probabil primul lucru carea m-a incântat. Când am ajuns cu maşina pe uliţa deja începusem să simt sentimentul acela apăsător îmi ura un bun venit. Era inevitabil să nu văd locul din care, în urmă cu un an răsunau râsetele şi vocile noastre. Era inevitabil să nu-mi aduc aminte de el şi să nu îi aud şoapta care îmi spunea unde să ne ascundem. Şi da, aici chiar mă simt ca un copil, aici uit de dorinţa de a mă maturiza mai repede, aici iese la iveală copilul din mine. Însă tot aici plange de dorul trecutului şi de dorul lui..Am stat în casă. Nu puteam să-mi imaginez cum va fi afară. Mi se părea că totul este mult mai pustiu. Încă mă gândesc ce s-ar fi întâmplat dacă eram aici şi mă simt vinovată. Dacă eram aici probabil nimic din toate astea nu s-ar fi întâmplat. Dar poate aşa a fost să fie, poate toate au un rost.

Asta era prima zi..apoi am ieşit într-un sfârşit din casă şi mi-am zis "Dacă am venit aici sa stau în casă mai bine nu veneam deloc". Totul a fost ok deşi într-un fel era ciudat că nimeni nu vorbea de el..era ca şi cum numai eu ştiam că a existat odată, dar a fost bine. A fost cum era şi până atunci când mă duceam acolo, eram în centrul atenţiei din cauză că veneam tocmai de la Bucureşti, iar toţi oamenii din sat îmi ziceau să-i spun lu' tata să treacă pe la ei. Eu nu îi cunoşteam şi mă încurcam ca de obicei în explicaţii când îi ziceam.. Dar s-a obişnuit cu asta (doar aşa fac de fiecare dată) şi începea să râdă de mine. Dar parcă tot lipsea ceva, şi oricât se chinuia vărămiu să înveselească atmosfera tot  existau momente când ne plictiseam sau eram sad. 

Până la urmă am reuşit să-i mai reţin pe ai mei acolo şi să plecăm mai devreme din partea cealaltă unde mă plictiseam şi mă ciondăneam toată ziua cu vărămiu (dacă mătuşimea l-a făcut în zodia rac eu ce să-i fac?). Dar ne distram destul de bine şi uneori ne certam şi pentru nişte magneţi deşi eu aveam câştig de cauză mereu pentru că sunt dragălaşă când sunt botoasă şi nu rezista ochilor mei mali şi verzi (de când sunt narcisistă?)..Apoi am ajuns acasă, iar asta e o altă poveste pe care o s-o istorisesc altă dată pentru că acum sunt grăbită. Ciao!

Plec...adio!

Au venit ai mei şi nici bine nu au despachetat că şi au început să se gândească la plecare. Eu le-am zis să o ia mai uşor să plecăm duminică sau luni, dar ei erau foarte hotărâţi să plecăm mâine doar noi trei. Aşadar, i-am convins să o luăm şi pe Mădă. La început nu vroiau, dar am început 'să plâng' şi când m-a văzut tata s-a rezolvat totul..adică ei acum erau de acord, dar urma maicăsa că de la Mădă nu mă aşteptam să aud un refuz. Faza e că maicăsa a lasat-o, dar ea a zis că nu vrea să vină din cauză că trebuie să se întâlnească cu prietenul mâine. Sinceră să fiu chiar nu mă aşteptam la asta din partea ei, adică prietenul ei e mai important ca mine... Şi ea mi-a zis că o să văd eu când o să iubesc un baiat. Pff, eu nu voi fi aşa egoistă încât să-mi las prietenii pe care îi cunosc de ani pentru un baiat pe care deabea îl ştiu de câteva luni. În fine, important e că nu ştiu cât voi sta la ţară şi nu ştiu cum voi rezista. Probabil voi sta în jur de două săptămâni sau mai puţin dacă îi conving pe ai mei. Deci, nu prea mă pricep la despărţiri..aşa că ne mai tastăm când vin să vă povestesc ce am facut. Adio pentru un timp!

O altă leapşă nevinovată..

Am luat-o de pe blogu' lu Metal că mi s-a părut interesantă..

Nume: Marina..

Vreau să devin: Nimic interesant
Îmi plac[e]: Să fac poze, să pierd vremea, să tastez..
Nu îmi plac[e]: Tâmpiţii şi maneliştii
Cuvântul meu preferat este: Nu-mi pasă (chiar dacă uneori nu e aşa)
Azi am făcut: Curăţenie şi am dormit
M-am plictisit de: Telefonul meu
Sunt: Doar eu
Am nevoie de: Atenţie, multă atenţie..
În curând voi: Dansa cu câinele
Dacă va fi fată, primul meu copil se va numi: Anastasia
Dacă va fi băiat, primul meu copil se va numi: Vlad
O trupă: Simple Plan
O melodie: Escapism
Eu spun copac, tu spui: Ce?
Site-ul preferat: Blogul meu..
Cel mai scârbos lucru: Părul în mâncare şi voma
Cel mai drăguţ lucru: Un cuţu pufos şi mic..
Stilul pe care îl adopţi: Ce-mi place
Dulciuri: Ciocolata, normal..
Ceva de băut: Pepsi
Dependenţe: Muzica
Ce reacţie ţi-a provocat HSM?: Nu am reuşit să-l vizionez până la capat (mi s-a făcut rău)

Pălăvrăgeli!

M-a sunat mama şi mi-a spus că în 3 ore ajung şi ei. Iar eu cum azi m-am trezit la 1 p.m. (din cauză că a sunat tatăl Mădălinei, altfel mai dormeam) am început să mă grăbesc să fac curat cât de cât pe aici. Am reuşit în mare parte, iar acum aştept cuminte în faţa calculatorului pilindu-mi unghiile :))..asta fac când nu am ocupaţie. Mie nu-mi prea convine că în curând voi pleca la ţară unde mă plictisesc de moarte, dar să sperăm că o să vorbească mama cu parinţii Mădălinei să o lase cum au mai lăsat-o şi acum ceva timp. Oricum..să sperăm că o să mă distrez măcar un pic. În rest, ce să mai zic? Vleau să dureze mai mult vacanţa..îmi place să dorm de dimineaţă până la prânz, iar nopţile să le pierd. Acum să mai descarc câteva melodii să le bag în mp4 ca să am ce asculta acolo, apoi poate mai fac si o leapşă..după cred că mă duc să mă joc cu câinii :D. Mda..deci nu mai am idei ce să scriu pe aici aşa că am plecat. Ciao!

S-a ridicat tavanul

Yaaay! S-a răzgândit Mădă, defapt eu am răzgândit-o că începeam să mă plictisesc :D. Deci, Mădă e aici, eu sunt aici..tot ce mai lipseşte e muzica pe care o pornesc acum. Vreau doar să nu vină poliţia la mine la uşă că deranjez liniştea publică sau ceva de genul..dar pe aici nu se întâmplă aşa ceva, deci 'Let's go party!'. Acum mă gândesc ce să facem să nu ne plicti. Revin mai târziu cu un edit.

Edit:

Nu ne-am plictisit, dar nici prea multe nu am făcut. Totuşi a fost ok. Am dat muzica tare, m-am ridicat din faţa pc-ului şi m-am dus la Mădă care stătea pe balansoar dând mesaje. Am început să mă prostesc pe acolo, am făcut un tango şi cu Blacky (cuţu sorămii), apoi am luat-o şi pe Mădă care era deprimată şi am înveselit-o puţin. Într-un sfârşit am observat că le era foame la cuţi aşa că le-am dat să pape, dar când să pun o conservă la locul ei mi-a alunecat din mână fiindcă eram udă şi a zburat deasupra mea, aterizând în capul Mădălinei care era în spatele meu. Săraca avea acum numai mâncare de câini în păr..dar e bine că noi râdeam. A reuşit să se spele, dar mirosul acela de gură de câine tot i-a rămas în păr. Acum s-a culcat, dar eu chiar nu am somn şi cred că îmi voi face un frappe, apoi tre' să o aduc pe Mădă în camera asta (şi-a făcut o obişnuinţă să adoarmă în cealaltă cameră). Ohh, şi era să uit să bag veoza mea frumoasă în priză..adol să mă holbez la 'lava' aia cum se picură. Acum somn uşor, poate voi aveţi parte de unul..

Leapşă

1.În ce privinţă eşti cel mai puţin inţeles? Poi..în privinţă cu nimic? Lumea din jurul meu mă înţelege destul de bine.

2.Care e persoana care îţi e cea mai loială? Bună întrebare..probabil cuţu, Puffy.

3.Cine ţi-a făcut cea mai puternică primă impresie? Nimeni momentan, şi nici în viitor nu cred că va exista acea persoană.

4.Ce cuvânt te descrie cel mai bine? Ceaţă..trageţi voi concluziile.

5.Când a fost viaţa ta scăpată de sub control, în ce moment? Probabil mereu e scăpată de sub control, dar nu-mi pasă.

6.Care e fiinţa care te face cel mai mult să zâmbeşti? Pentru mine, acea persoană nu mai există acum...Şi sormea.

7.Pentru ce ţi-ar plăcea să fii ţinut minte după ce vei muri? Pei, cum voi muri curând..probabil pentru ce eram defapt eu. 

8.În ce privinţă ai fost cel mai naiv vreodată? Poi am crezut în minuni, şi am mai crezut şi că oamenii se schimbă.

9.Ce ţi-e cel mai greu să ierţi? Indiferenţa.

10.Care e domeniul despre care şti ce mai mult? Despre mine?

11.Care a fost cea mai dificilă alegere pe care ai fost forţată să o faci? Să aleg între viaţă şi moarte.

12.Care a fost cea mai plăcută aromă pe care ai mirosit-o vreodată? Secret Fantasy!

13.Care a fost cea mai grea alegere pe care ai facut-o până acum? Am evitat alegerile cât am putut de mult.

14.Când te-ai simţit cea mai singură în toată viaţa ta? Acum..

15.Care e persoana pe care ai urât-o cel mai mult?De ce? Pei o colegă acum ceva timp..Ne-am certat groaznic apoi era o scorpie.

16.Care a fost cea mai frumoasă zi din viaţa ta? Revelionul dintre 2009 şi 2010.

17.Care a fost cel mai frumos compliment care ţi s-a facut vreodată? Sinceră să fiu, nu-mi plac complimentele..deci nu le bag în seamă.

18.Care este aspectul de care eşti cea mai mândră când vine vorba de viaţa ta? Cu toate că sunt ciudată, sunt agreeată şi am destui prieteni care mă înţeleg.

19.Care a fost cea mai placută muncă pe care ai facut-o vreodată? Dacă a stresa lumea e o muncă, atunci asta e..

20.Care a fost cea mai proastă experienţă cu o persoană? Să aud cum nu-i pasă chiar dacă se presupunea că suntem prieteni buni.

21.Cine e iubirea vieţii tale? Nu am aşa ceva, şi nici nu cred că există.

22.Care este persoana cu care ai vrea cel mai mult să ai o aventură, dar n-ai avut? Nimeni...nu sunt aşa de obsedată, încă.

23.La ce eşti cu adevarat cea mai bună? La datul în bară, la împiedicat, la enervatul mamei şi la pierdutul prietenilor.

24.Cum flirtezi cel mai bine? Nu-mi place să flirtez..

25.Care e cea mai mare minciună pe care ai spus-o vreodată? I-am minţit vara trecută pe ai mei că merg cu o prietenă şi cu mama ei la ţară la ea, dar noi ne-am dus singure.

26.Care e cea mai mare frustrare a ta? Nici una..

27.Care a fost cel mai frumos peisaj, unul singur, pe care l-ai văzut vreodată? Niciunul nu era destul de frumos..

28.Când ai simţit că ai arătat cel mai bine? Vara, logic.

29.Care este cel mai frumos cuvânt din limba ta? Asta îmi aduce aminte de cuvântul impotent, dah nush de ce...

30.Care este cel mai bun loc în care să te ascunzi de lume pentru tine? În camera mea..

31.Cine sau ce te inspiră să fii cea mai creativă? Viaţa.

32.In ce privinţă esti cu adevarat competitivă? Când sunt luată la mişto.

33.Ce greşeală ai facut până acum, ca om, sau ce unică greşeală le-ai reproşa părinţilor tăi? Nu ştiu şi le-aş reproşa că nu le pasă şi că deja mă stresează cu vorbele gen 'Tu trebuia să fii băiat' şi 'O avem deja pe sorta, deci nu contează dacă mori'.

34.Cu cine vorbeşti cel mai mult extrem de deschis? Mădă şi Oana (sormea).

35.Ce-ai vrea cel mai mult să schimbi în viaţa ta? Poi destul de multe..

36.Ce este cel mai frumos în viaţa ta acum? Că sunt singură acasă?

Coşmar

Ştii ce? După un vis frumos vine şi un coşmar. Aşa e şi cu viaţa, când ţi-e lumea mai dragă..atunci îţi pică tavanu' în cap (la figurat vorbind). Deci, să continui povestea.. La poartă era într-adevăr Mădă, dar venise doar pentru că aveam telefonul închis să-mi spună că ea nu mai poate veni la piaţă şi nici nu mai doarme la mine în seara asta. Mi-a picat tavanul, ce nu era deasupra mea, în cap. Am zis bine..ce puteam altceva face? Apoi am plecat la piaţă singurică (mereu am urât să fac asta). Şi..cum salonul este în apropriere, m-am gândit să fac o schimbare pentru că îmi plac schimbările. M-am dus şi m-am tuns (cum ziceau aştia din clasă 'm-am tăiat'), mi-am facut ăghien breton pe-o parte, apoi am tulit-o la Plus. Am ieşit de acolo cu o pungă plină şi o sticlă de 5 l în mână (încă mă mai doare spatele). Când am ajuns acasă am udat florile, inclusiv pe cele din casă de care uitasem ieri. Iar acum nu ştiu sigur ce voi face în seara asta, să sperăm că nu o să ma plictisesc...aşa rău.

Un duş îmbrăcat..

Neaţa! Dap, neaţa. De ce neaţa? Pentru că asta mi-a venit pe moment să spun. Sinceră să fiu începe să-mi placă viaţa pe propria răspundere. Cred că mama ar fi pentru prima oară în viaţa ei mândră de mine că m-am descurcat şi deşi am facut destule prostioare măcar am făcut curat în urmă să nu se observe. Păcat că mâine vin ai mei, după cum spuneam încep să mă descurc din ce în ce mai bine. Ieri a fost cea mai tale zii din istorie, iar Mădă începe să fie penală. Deci, am făcut pizza cu ea, apoi prajitură cu tiramisu, şi am fost la 'shopping' de blugi. Mda, cât timp prăjitura era în frigider, iar pizza la cuptor am zis să udăm florile mamei de prin curte. Am început stropindu-ne, iar după ce am terminat de udat florile eram deja desculţe şi fleaşcă. Aşa că, atunci când Mădă s-a pus pe marginea căzii să se sperle pe picioare, am dat drumul la duş şi ea a ţipat un pic că era apa rece, apoi mi-a dat cu duşul prin cap. Uite aşa am ajuns amândouă în duş îmbrăcate râzând gândindu-ne ce s-ar fi întâmplat dacă apăreau ai mei atunci. Apoi ne dădeam pe gresie prin casă ca şi cum am fi pe gheaţă (nu de alta dar era destul de frig în casă că uitasem aerul condiţionat deschis). Ehh..apoi ne-am apucat de curăţenie şi de păpat. Acum o aştept să vină să mergem iar la 'shopping' că tre' să iau apă. Ciao, a sunat soneria!

Trecut

De ce trecut? Pentru că asta îmi vine acum în minte. Sau poate pentru că am uitat sa povestesc că ieri am iesit in Poli cu Maria. Eram bine dispusă, nu de alta dar viaţa chiar merită trăită cu zâmbetul pe buze. Şi..ne-am întâlnit noi, defapt a venit la mine că mai aveam de facut câte ceva pe acasă. Am stat câteva ore bune, apoi am plecat în Poli. Am trăncănit tot drumul, plus cât am strabătut în lung şi-n lat aproape toate aleile Politehnicii. Dap, chiar nu aveam altceva de facut. 'Blonzii' cum le spune Maria, stăteau lângă biserică şi se holbau lung după noi, care nu-i băgam în seamă. Între timp eu mai ziceam nişte perle, şi vroiam să le pun şi pe aici, dar sunt mult prea uitucă şi am şters din telefon toate mesajele. Măcar le are Maria scrise pe o foaie şi sper să le posteze ea pe blog (ai auzit?). Mdeah, poi când să plecam ne-am întâlnit în staţie la maşină cu un fost coleg din cls a 4a. Am pălăvrăgit şi cu el că nu mă puteam eu abţine. Din vorbă în vorbă până ce a venit şi maşina, iar eu i-am zis lu Maria să-i dea id-ul meu că şi aşa nu aveam eu ce face. Numai că eu uitasem complet că telefonul meu şi cheia de la casă erau la Maria..când să-mi scot şi eu telefonul 'din buzunar' am observat că, defapt era în poşeta Mariei. M-am dus la Mădă şi am încercat s-o sun pe numărul meu, dar nu răspundea. Până la urmă mă trezesc cu Maria la mine, cât m-am bucurat s-o văd atunci :)). Apoi a plecat şi, cam atât cu trecutul pentru că vreau să-mi trăiesc prezentul.

Încă o leapşă

Leapşă luată de pe un blog..Cine vrea s-o fure în continuare, nu mă supăr.

Principala trăsatură a caracterului meu: Umorul..cred

Calitatea pe care o prefer la un barbat: Curajul.

Calitatea pe care o prefer la o femeie: Delicateţea

Ce apreciez cel mai mult la prietenii mei: Că mă susţin, îmi dau sfaturi şi mă bine dispun

Principalul meu defect: Sunt pesimistă

Ocupaţia mea preferată: Să ascult muzică

Visul meu de fericire: Să..nu ştiu, probabil să mă mut în altă ţară şi să-mi iau toţi prietenii cu mine

Care ar fi cea mai mare nefericire a mea: Să nu mai am prieteni, dar m-aş obişnui..

Ce-aţi vrea să fiţi? Doar eu.

Ţara în care-aş vrea să trăiesc: America, sau Germania..merge şi alta.

Culoarea preferată: Verde sau roşu..

Floarea preferată: Trandafir roşu :x

Pasarea preferată: Phoenix

Prozatorii mei preferaţi: Fie cum zici tu..dacă au cărţi bune îmi plac.

Poeţii mei preferaţi: N-am

Eroul meu preferat: Niciunul

Eroina mea preferată: N-am

Compozitorii preferaţi: Mulţi.. 

Pictorii preferaţi: Picasso si Rembrandt.

Eroii din viaţa reală: Eu..

Eroinele din istorie: Cleopatra.

Băutura şi mâncarea preferată: Poi..Pepsi şi pizza  

Numele preferat: Mădălin şi Alexa :)

Ce detest cel mai mult: Minciuna..

Personajele istorice pe care le detest cel mai mult: Nu am probleme d’astea.

Fapta militară pe care-o admir cel mai mult: Obţinerea victoriei.

Darul natural pe care-aş vrea sa-l am: Să fiu perfectă, sau să nu fiu perfecţionistă

Cum aş vrea sa mor: Nu aşa cum trebuie.

Starea de spirit actuală: Plictisită..

Greşeli care-mi inspiră cea mai multă indulgenţă: Iertare totală sau parţială a păcatelor pe care Biserica Catolică o acordă credincioșilor în schimbul unei sume de bani..

Deviza mea: Încăpăţânarea.

Mi-e dol!

Tocmai ce am ascultat câteva melodii doar ca să fac mişto de vocea sau de versurile respectivului, şi am auzit câteva versuri despre o chestie cu spânzurat. Şi poate nu ar trebui să scriu acum, dar nu prea îmi place să povestesc despre asta..adică mă simt ciudat, bine, să povestesc. Păi, a fost odată..un baiat. Pe cine mint eu? Era cel mai bun amic al meu, era amuzant, nu-i păsa, era perfect atunici..viaţa mea era perfectă atunci. Mda..şi când mă gandesc că asta era anul trecut. Deci o să spun direct..amicul meu anul ăsta s-a spânzurat. Şi nu, nu am chef de glume. Este doar ceea ce s-a întâmplat, dar nu-mi place că mi-am adus aminte de asta, adică nu acum..când credeam că am uitat. Bine asemenea chestii nu se uită. Am să încep să povestesc o chestie ciudată, zici că e telenovelă, nu-mi plac telenovelele, dar nu asta contează acum. Contează că..vara trecută a fost perfect, până la un moment dat, când începuse. Ieseam în fiecare seara cu mai mulţi de la mine de la ţară, în faţa porţii..jucam chestii, ne prosteam, râdeam, ziceam bancuri etc. Mie începuse să-mi placă de un băiat, un alt băiat..care, întâmplător era fratele amicului meu. M-am "combinat" cu el, asta pentru că şi lui îi plăcea de mine, dar am hotărât să ţinem asta secret deoarece mi-a confirmat că amicului meu îi plăcea de mine, iar eu uram asta. După două zile, amicul meu (cred că ar fi cazul să-i menţionez numele, Florin) a început să se depărteze pur şi simplu. Nu mai ieşea cu noi, nu mai era acolo..doar privea de la distanţă. Mie începuse să mi se pară ciudat fiindcă era genul de persoană care să se distreze fără limite şi nu l-am văzut niciodată suparat. A urmat şi ziua când a trebuit să plec..şi a fost foarte ciudat, adică nici un "La revedere" şi nici un "Rămas bun" din partea lui, lucruri ce nu lipseau. Urma să ne vedem peste un an, dar destinul a schimbat asta. Pe 4 martie mi-a zis varămea pe mess că nu mai e şi că trupul lui e dus la Iaşi pentru autopsie. Totul a fost în ceaţă atunci..am plâns ceva timp, până când şi părinţilor mei, cărora nu le placea deloc de el, le-a părut rău. Încă nu ştiu ce a putut gândi în momentul respectiv, şi când mă gândesc că atunci când voi ajunge la ţară va fi pustiu mă înspăimânt. Şi avem casa fix faţă în faţă..nu pot, chiar nu pot să-mi imaginez că peste câteva zile voi fi acolo fără net,  fără amic. Dar promit că voi scrie tot ce mi se întâmplă şi tot ce gândesc pe un caiet, apoi voi transcrie tot pe blog..asta aşa, pentru voi :)

Acum eu mă duc să mă culc că sincer pic de somn. Sper doar să nu am coşmaruri. Ciao!

Psihoza maniaco-depresivă

Ok..ştiu că am zis că mă duc la tv, dar budinca de pe masă îmi facea cu ochiul (app, am facut-o cu lapte praf). M-am pus eu în faţa pc-ului cu castronelu' în mână şi numai ce aud că primeşte Mădă mesaj. Eram sigură că pentru un mesaj se va trezi, dar când îi ziceam eu ceva zicea să o las să doarmă că îi e somn. Apoi s-a trezit şi a început să se sms-uiească cu el şi să îmi spună mie cât de iresponsabil a putut fi şi îmi cerea sfaturi să-i dictez ca ea să îi trimită mesaj. Parcă eram eu devină că nu a avut el ce face şi a mers cu 120/h în curba şi a intrat cu maşina în şanţ apoi într-un copac. E bine că după ce a ajuns acasă i-a zis lu Mădă că se culcă şi nu a mai dat mesaje. Am început să cânt cu ea tot felu de melodii şi să citim o carte despre medicina internă pe care o luasem de la mama (app, mama e asistentă) şi râdeam cu ea de cuvintele de acolo, apoi ne uitam la o depresie şi spuneam că deaia are maicăsa. Am început să caracterizăm fiecare gest pe care îl face maicăsa şi să căutam prin carte :)). Oh...şi pe acolo am gasit un cuvânt care ni se părea ciudat, dar şi amuzant 'maniacal'. Totul a decurs bine până la urmă. Deci, să sperăm că nu o să înceapă iar..

Toane..

Mda..e seară -sau noapte-, iar eu sunt singură acasă adică ai mei sunt plecaţi la..am uitat, oricum e undeva departe şi stau destul de mult timp şi nici cât timp stau acolo nu ştiu, adică tata a zis că (,) dacă nu vin ei până joi să am grijă că o să vină cutărică să-mi aducă nişte bani. Ohh, defapt acum nu sunt prea singură acasă pentru că sunt cu o bff (Mădălina), care începe să mă enerveze de ceva timp, aşa că m-am refugiat pe blog (nu am chef de ceartă). Începe să-mi zică de tipul cu care a fost împreună până ieri şi pe care nu ştiu de ce se chinuie să-l impresioneze atât, că i-a dat un mesaj că a facut accident de maşină (chiar dacă nu are carnet), şi că e maşina distrusă şi începe să facă ca toate alea cică cum de este aşa de neatent că putea să păţească ceva şi a stricat maşina că o să-l certe taicăsu...E prea obsedată de el, adică din moment ce i-a dat mesaj înseamnă că el e ok..iar maşina, are destui bani să-şi cumpere alta sau să o repare. Off..în ritmul ăsta ne vom certa curând şi nu e bine. Dar e prea exagerată, adică acum s-a pus la somn doar pentru că mâine trebuie să se întâlnească cu tipul să-i dea nişte cărţi, iar noi de obicei stăteam până pe la 6 a.m. Nu pot să cred, aşa mi-a facut şi de ziua mea, adică după ce a terminat de tastat pe mess, s-a pus la somn :|. E ciudat, în fine hai că v-am umplut de problemele mele :D. Ce să-i fac..mă descarc şi eu cum pot, dar acum mă pun la tv că nu prea e nimeni pe mess şi mă plictisesc.

Ciao! Şi vreau şi eu nişte sfaturi :D..pls.

Prima leapşă...

Hey! Prima mea leapşă..am "furat-o" de pe blogul lu' Metal. Let's go, run the show!

Zodia: Leu..şi mă mândresc cu asta de când eram în faşă :))

Aş vrea: Să pot zbura..

Păstrez: Prima mea paturică

Mi-aş fi dorit: Să fiu din America, sau orice alta ţară

Nu-mi place: Când am toane proaste

Mă tem: De ceea ce se ascunde în întuneric? :D

Aud: Nightwish:Eva..şi televizorul pălăvrăgind

Îmi pare rău: Că..nu-mi pare niciodată rău

Îmi place: Să mă distrez

Nu sunt: Linguşitoare

Dansez: Când am chef să mă prostesc

Niciodată: Să nu mă subestimezi

Par: Nebună, nu că nu sunt :-"

Plâng: De nervi

Nu-s întotdeauna: Prietenoasă

Nu-mi place la mine: Că pun la suflet multe chestii

Sunt confuză: În legătură cu data când mă voi întoarce de la ţară

Am nevoie: De multee..dar în primul rând de fun

Ar trebui: Să fug în Poli.

Acum chiar am fugit..Ciao!

Gata cu lenevitul!

Hey! Am atât de multe de spus încât nu am habar cu ce să încep. Păi..hai să încep întâi cu trecutul pentru că, trecutul e trecut şi nu ştiu, probabil mai trebuie şi el menţionat din când în când. Ieri sau nu mai ştiu sigur când (nu am ţinut niciodată cont de calendar) m-am hotărât să ies detot din starea asta de moleşeală şi să mă ridic din pat indiferent de ce era la tv, să simt că trăiesc, să ţopăi prin casă, să ies pe afară, să stresez lumea ca înainte. Asta pentru că m-am cam saturat de criticile lu tata că sunt puturoasă şi dorm toată ziua, cei drept şi el începuse la un moment dat să se sperie şi să creadă că m-am imbolnavit mai rău decât eram, dar şi pentru că mă odihnisem destul, iar vacanţa nu vreau s-o petrec numai în pat. M-am ridicat din pat pe la 8 p.m. şi am sunat-o pe Maria să mai ies şi eu cu ea că nu o mai vazusem de mult timp şi deja mi-era dor de minunata Politehnica :D. Şi cum era destul de tarziu am reuşit să mă pregatesc în timp record -40 de min-. Dar ceea ce mi-a convenit dar m-a şi uimit, a fost că ai mei văzând că nu am mai ieşit destul de mult timp din casă n-au comentat nimic de ora la care am plecat şi de cea la care am venit, aşadar a fost ok. M-am întâlinit cu Maria care avea un chef de vorbă...iar eu eram foarte activă şi trăncăneam şi nu o lăsam să vorbească (lucru cu care cred că s-a obişnuit). Şi uite aşa au trecut 2 ore, cu râsete, holbat, şi plimbat prin veşnica Poli. Până la urmă am vazut şi farurile R.A.T.B.-ului venind spre noi şi aşa ne-am luat rămas bun, încă cu zâmbetele pe faţă şi cu chef de trăncăneală. Eu am ajuns acasă pe la 10:30 p.m. iar ai mei nu au comentat nimic (lucru ce m-a impresionat), adică de obicei mă întrebau măcar pe unde am fost. Asta a fost incă o dovadă că nu le pasă, şi până la urmă nu tre' să-mi ţină mie nimeni socoteala pe unde merg şi când merg şi când vin. 
Aşa că eu am tulit-o să ma uit la film :).