Well, Have Fun...!




«Hai să ne trăim clipa,
Să nu mai ştim de nimica!»








duminică, 26 septembrie 2010

Pentru că nu meriţi..

De ce nu meriţi? Pentru că nimic ce face parte din viaţă nu e corect, şi dacă nimic şi nimeni nu e corect atunci nu merită nimic din lume să-mi bat capul cu tine. Pentru că tu eşti acea picătură de sânge ce-mi trebuia să îmi umplu paharul...Ce pahar? Cel pe care mi l-ai dăruit şi mi l-ai pus în loc de inimă când te-am cunoscut, ca apoi să-l umpli şi să nu-ţi pese că eu voi face infarct lângă tine. Pentru că...uite, doar ştiu că nu-ţi pasă şi că nu vei trece niciodată pe aici. Nu te interesează atât de tare cine sunt eu. Poate odată te-a interesat, însă soarele trebuie să şi apună, şi să lase în urmă, doar o pată de culoare în amintiri...dar una dureroasă. Deci, dacă vei ajunge vreodată pe aici, măcar dintr-o prostie să ştii că eu încă trăiesc în trecut, şi chiar dacă nu vezi, mi-e chiar îmi e dor de acele zile care nu o să se mai întoarcă niciodată şi totuşi dacă o să se întoarcă, nu voi schimba nimic pentru că nu eu am greşit, ci tu. Da, da TU! Tu, acel ceva ce încă îmi strică serile. Dar totuşi încă îmi pasă, chiar dacă nu vreau, nu vreau să mai aud de tine nici măcar odată în viaţa mea. M-ai distrus, nu ţi-e de ajuns? Dar totuşi încă sunt forţată să te văd în fiecare zi a vieţii mele (excluzând zilele de relaxare), şi fară să vreau te observ orice aş face.. Aşa că, te implor..nu-mi distruge şi nopţile sau visele frumoase şi tâmpite cu floricele! Pa! Oricum nu o să înţelegi niciodată ce semnificaţie are pentru mine acest cuvând..

marți, 21 septembrie 2010

De ce nu pot?

Postarea asta nu am de gând să o fac foarte lungă, aşa că puteţi renunţa să o citiţi chiar acum pentru că ştiu că nu vă pasă. Se pare că aţi ajuns la a doua propoziţie şi încă vă pasă..sau poate nici nu aţi citit titlul postarii, poate nici nu aţi intrat în blog. În cazul în care nimeni nu îmi citeşte postarea (pentru că asa se va întâpla) să ştiţi că m-am obşnuit cu indiferenţa. Bine, nu prea-mi place dar nu am altceva de facut, decât să tac şi să înghit. Am încercat să fac ca toţi ceilalţi, dar am ajuns la o concluzie: 'Indiferenţa doare pentru cei care sunt victime, dar toţi o practică fară să înveţe.' Dar eu de ce nu pot? De ce trebuie eu să fiu mai cu moţ şi să nu pot fi indiferentă? De ce trebuie să mă uit eu la fiecare mişcare pe care o faci, chiar dacă nu vreau? De ce trebuie să mă ofer eu să te ajut chiar dacă nu ai nevoie de ajutor? De ce sunt aşa? Şi totuşi voi încerca să fac ceea ce tu ai repetat până ţi-a ieşit perfect.. să fiu destul de indiferentă încât să mă uit în urmă doar când vine maşina. Pa!

luni, 20 septembrie 2010

Ăăă..am dreptate!

Hey, spune-mi că am dreptate, ştiu că am dreptate, eu mereu am dreptate. La fel s-a întâplat mereu, am început să cunosc persoana abia după ce mi-a făcut rău, iar când i-am avertizat pe ceilalţi nimeni nu m-a ascultat, apoi mi-au dat dreptate. Lafel şi în privinţa lui Lenuş, şi ştiu că v-am sâcâit cu asta mult, dar chiar am dreptate, şi deabia acum toţi îmi dau drepate. Dap, îi dau dreptate celei mai micuţe fiinţe din familie care poate vorbi (asta pentru că Puffy e cea mai mică), şi celei mai nesemnificative persoane care nu îşi prea petrece timpul pe acasă. Dah.. chiar dacă am nevoie poate de cea mai mare atenţie din lume (doar sunt leoaică) nu îmi este acordată nici cea mai mică, decât atunci când îşi dau seama că am avut dreptate. Lenuş a sunat-o pe mama să-i spună chestii trestii, printre care şi 'Dar să ştii că nu am nici o pretenţie, iar când o să fie gravidă nu o să cerem nimic, dar să-i pună numele unuia dintre noi. Te rog să nu le spui ce ţi-am zis, dar aşa vrea Cristi (soţul ei).'. Mama s-a enervat si nu mai vroia să-i pună naşi, şi a sunat-o pe sormea care s-a supărat că i-a bagat pe gât atâta timp, iar acum comentează, etc.. Uite aşa s-au certat toţi şi până la urmă tot mie mi-au dat dreptate. Nu-i aşa că merit măcar puţină? 

miercuri, 15 septembrie 2010

Şcoală..

Şcoală...mda, probabil un nou capitol pentru unii, însă pentru mine scoala a rămas tot acel ceva care îmi ţine ziua ocupată şi mă obligă mă trezesc dimineaţa ca apoi când ajung acasă să mi se adreseze o întrebare, care până la urmă a ajuns să mi se facă greaţă când o aud, de vreo 7-8 ori pe zi. 'Ce ai făcut la şcoală?' dah, cred că ştiţi cu toţii întrebarea asta veşnică care, pe mine cel puţin, mă sâcâie la culme. Şi din cauză că, ieri, după ce am auzit-o de vreo 6 ori de la aceeaşi persoană, am explodat la propriu şi am început să ţip zicândi-i să mă lase dracului odată în pace şi am plecat de acolo, am primit o 'pedeapsă'. Sinceră să fiu, eu nu am cunoscut cuvântul pedeapsă în adevăratul lui sens şi nici nu o să o fac prea curând. De obicei cea mai mare pedeapsa a mea a durat maxim 5 ore, dar asta a fost dură şi a durat de ieri până acum. Fără calculator, fără muzică, fără ieşeală şi fără tv..am ratat ceva? Nu..Deci singurul lucru pe care îl puteam face era să mă joc cu Pufarina şi să mă uit pe pereţi. Şi totuşi azi după scoală am trecut pe la Adeea că are piciorul in ghips şi i-am minţit pe ai mei că am ieşit mai târziu. Nu puteam să stau aşa fără să fac nimic ştiind că ea stă acolo în casă cu piciorul în sus, iar eu îmi văd de pedeapsa mea. Adică să fim serioşi, până acum nimănui nu i-a păsat de mine şi făceam ce vroiam şi fără voia lor, iar acum când cineva are nevoie de mine sunt ascultătoare? Ehh, până la urmă a ieşit bine şi aştept să poată ieşi Adeea pe afară cât mai curând.  Deci, înşănătoşire grabnică Adeea..şi vezi că nu scapi de mine aşa uşor! Şi cu voi, nu ştiu când o să mai am timp de scris pe aici deci..pe cât mai curând se poate. Ciao!

joi, 9 septembrie 2010

Party!

Well, prima zi singură acasă aproape s-a terminat adică peste jumătate de oră intru în a doua zi singurică. Deci, hai să vă povestesc ce am făcut azi. În primul rând, am deschis ochii la o oră aproximativ imposibilă pentru mine în vacanţa asta 8:24 a.m. aşa că pot zice că am făcut un record personal. M-am trezit, dar nu m-am trezit de capul meu (doar nu eram nebună!), mama venise cu un Peruş pe care mi l-a cumpărat ca să nu mai fiu supărată şi să-i ţină locul cât nu e ea acasă. M-am ataşat repede de el pentru că era drăgălaş şi semănând foarte mult cu un papagal dintr-un film i-am pus numele aproximativ cum îl avea şi acela dar am mai adăugat ceva, Paul(o). După ce au plecat ai mei la ţară, am început să stau numai cu el şi-mi statea pe deget în timp ce eu mă plimbam prin casă cu el şi îl puneam să se uite în oglindă. Când mai stăteam pe la calculator el stătea lângă mine şi adormea, iar când tastam mai tare începea să ţipe la mine. M-am dus până la Adeea cu el în mână să o întrebe ea pe maicăsa dacă o lasă să doarmă la mine. Nu a lăsat-o azi dar a zis că vede mâine dacă o lasă. Când mai aveam un pic până acasă mi-a zburat Paulo din mână şi s-a dus într-un copac...nu am mai avut ce face aşa că am plecat acasă (nu puteam rămâne lângă copacul ăla toată ziua). Acasă începuse deja să mi se facă dor de el, dar am uitat repede din cauză că mi-a zis mama că o să-mi cumpere unul când vine acasă. Apoi am început cu Adeea party! Am stat până pe la 23 afară cu seminţe, Pepsi şi tot felul de chestii şi cu muzica dată la maxim (normal). Cert e că ne-am distrat şi la un moment dat începusem să scoatem numai perle şi să râdem una mai mult ca cealaltă. Am mai fost şi pe la magazin pe la 22:30 că ni se terminaseră proviziile cu Pepsi şi tot drumul ziceai că suntem bete, râdeam, ne împiedicam şi mergeam în zig-zag. Când am intrat în magazin am ţipat un 'Bună seara!' ca să mi se simtă prezenţa şi începusem să mă plimb pe acolo că uitasem ce trebuia să cumpăr..Până la urmă mi-am amintit şi la mine 75+110=175. Când am ieşi de acolo am bufnit amândouă în râs pentru că vânzătorul nu şi-a dat seama de perla mea şi nu a mai socotit :)). Apoi, a plecat şi Adeea şi a rămas ca mâine să mă sune pe la 10 a.m. să începem party mai devreme ca să ne ţină mai mult. Aşa că acum nu prea am ce face pe aici, chiar dacă a intrat sormea pe mess că ea se joacă remi mai mult decât să trăncănească, şi mă bag în pat să mă uit la tv, poate gasesc un film frumos ceva, sau pun la P.C. Deci, ciao! 

miercuri, 8 septembrie 2010

La mulţi ani!

Mdap...La mulţi ani mie, again! Azi e Sf. Marie, deci e şi ziua mea aşa că vreau să vă văd cum îmi uraţi la mulţi ani. Bine, nu vreau să ajung o băbuţă în baston iar toată lumea să-mi zică 'Sănătate!' sau 'Să trăieşti mamaie!' :)). Cred că o să fiu o băbuţă super-activă şi o să dau discotecă acasă (ca să nu mă duc în cluburi că mă dau ăia afară) la care să o invit şi pe băbuţa Ada şi pe ţaţa Adeea şi tot aşa. Thoamne ce vise de viitor am! Până atunci mai am de trăit mult şi bine, să sperăm că mult...Aşa că trebuie să sărbătoresc, ciao!

marți, 7 septembrie 2010

Weekend total!

Ştii, aseară chiar am văzut un film care se numea aşa..dar nu despre el vreau să vorbesc ci despre mine, pentru că aşa cum spunea Ada (şi prin asta îi dau drepturile de autor) eu sunt centrul universului meu deci să trec la subiect. Joi dimineaţă ai mei pleacă la ţară şi vin Duminică seara, iar eu i-am convins să îmi lase bani şi să mă lase singură acasă că mă descurc (doar e ultimul weekend din vacanţă, no? Deci trebuie să petrec!). Şi voi ştiţi că vorbiţi cu o leoaică aici, deci nu am renunţat şi nu renunţ până nu îmi duc planul la bun sfârşit, aşa că i-am zis mamei, după ce am trăncănit ca de la prietenă la prietenă cum nu am mai făcut niciodată (şi când i-am spus că e mult prea indiferentă m-a luat cu texte gen 'Sunt aşa de indiferentă pentru că ştiu că tu eşti deşteaptă şi nu faci prostii', totuşi am apreciat că încerca măcar să mă mintă şi nu pleca ca de obicei găsind alta preocupare), să o sune mâine pe mama Adeei şi să o convingă să o lase să doarmă la mine în tot acest timp. Până la urmă a fost de acord pentru că atunci când îmi zicea că nu-i place de Adeea îi băgam pe gât că nici mie nu îmi place de Lenuş şi că uite aşa tot îmi e rudă şi trebuie să mă obişnuiesc cu asta. Aşa că..mâine, te rog Doamne influenţeaz-o un pic pe mama Adeei să o lase, doar un pic Doamne, ţi-aş fi recunoscătoare! Deci aştept acceptul ei, apoi mă pregătesc pentru party! În 8 minute cam trebuie să închid PC-ul că altfel nu mă mai lasă acasă aşa că ar fi timpul să închei această postare. Ciao, vă pupic pe toţi!

Indiferenţă peste tot


Vă rog să scuzaţi conţinutul acestui post, dar iar am toane şi trebuie să scap cumva de ele ca să-mi pot trăi prezentul.

Şi încă nu ştiu de ce. De ce trebuie să fiu aici, în lumea asta plină de ură care vrea doar să te vadă murind încet şi torturat în timp ce vezi cum ei se distrează pe seama ta? De ce trebuie să îi iubim pe cei din jurul nostru doar pentru faptul că ne dau medicamentul numit 'dragoste' care poate avea reacţii adverse? De ce câteodată ne înşelăm şi ne dăm toată iubirea în mâinile cui nu trebuie? De ce după tot ne mai regăsim dragoste şi o împărtăşim în continuare şi niciodată nu ne învăţăm minte? De ce imina face ce vrea ea chiar dacă nu are minte? De ce suntem forţaţi de frică să rămânem aici, printre cei ce doar se prefac că le pasă ca să te simţi mai bine? Dar majorităţii nu îi pasă nici măcar atât de puţin încât să se poată preface, pentru că ăsta este adevărul pur noi aşa suntem creaţi, suntem atât de pesimişti încât nu vrem să auzim nici măcar o vorbă despre cel de lângă noi, preocupându-ne doar de propria persoană. Indiferenţa este aşa de mare încât ne face să credem că ea chiar este o barcă de scăpare din ocean. O barcă atât de mare încât toţi înoată spre ea, iar când realizează că nu mai au cu ce trăi încep să se mănânce între ei, iar la sfârşit cel ce rămâne va muri de foame. Nimeni nu-şi dă seama că poate unii au nevoie de o vorbă bună şi de o îmbrăţişare, chiar dacă nu recunosc. Şi chiar dacă ar recunoaşte, cine s-ar oferi? Nimeni.. Pentru că toţi sunt atât de nesuferiţi încât nu vor să se înjosească în halul asta încât să-i fie sprijin celuilalt. Atât am avut de spus..lumea e prea indiferentă încât nu îi pasă pur şi simplu. Nu îi pasă de viaţa altuia sau de suferinţele lui. Asta pentru că nu realizează că totuşi ar trebui să schimbe ceva, iar dacă nimeni nu încearcă să schimbe ceva..nimeni nu va încerca. Pa!

luni, 6 septembrie 2010

Keane-This Is The Last Time

Nu prea am de spus nimic mai mult decât că o cam adol! Ohh, mai e ceva..nu ştiu exact cum am dat de ea, doar ma plimbam pe youtube şi mi-a ieşit în cale, am ascultat-o şi hop...Dragoste la prima vedere, de fapt la a doua că după mi-am dat seama că-mi place. Şi habar n-am nimic de formaţie, decât că s-a format în 1997 (cam vechi). Deci, delectaţivă cu versurile şi dacă vreţi mai mult se gaseşte pe youtube. 

This is the last time
That I will say these words
I remember the first time
The first of many lies
Sweep it into the corner
Or hide it under the bed
Say these things they go away
But they never do 
Something I wasn't sure of
But I was in the middle of
Something I forget now
But I've seen too little of

(Refren)

The last time
You fall on me for anything you like
Your one last line
You fall on me for anything you like
And years make everything alright
You fall on me for anything you like
And I no I don't mind

This is the last time
That I will show my face
One last tender lie
And then I'm out of this place
So tread it into the carpet
Or hide it under the stairs
Say that some things never die
Well I tried and I tried

Something I wasn't sure of
But I was in the middle of
Something I forget now
But I've seen too little of

Refren x2

Deci..sper să vă placă! De fapt, nu-mi pas'..mie îmi place :p Ciao!

duminică, 5 septembrie 2010

Floşc!


Pun pariu că ce voi scrie aici habar n-ai despre cine sau ce e. Şi mai pun pariu şi că nici nu ştii ce o să scriu aici. Sau poate nu o să înţelegi nimic, dar dacă nu o să înţelegi nimic la sfârşitul postului te sfătuiesc să închizi fereastra şi să te faci nevăzut. Dar ştii ce e şi mai interesant? Mai interesant e nici eu nu ştiu ce voi scrie în continuare aici..şi totuşi încă te duc cu 'zăhărelul' pe aici. Încă crezi că ştiu ce o să scriu în continuare şi vreau doar să te ţin în suspans, dar află că mie îmi place să uimesc lumea şi îţi spun că habar n-am ce o să mai scriu aici sau de ce am dat un click nesemnificativ aici. Apropo, stră-stră-străbunicul meu care are cam 96 de ani când citea  cu ochelarii lui ,cu dioptriile atît de groase încât i se duce capul în jos când îşi pune ochelarii la ochi, citea titlul ziarului  'Click' cam aşa: 'Ciclob'..când l-am auzit prima oarî nu m-am putut abţine şi mi-am pus cartea în fată ca să nu mă vadă râzând, dar nahh..la ce să mă aştept de la un om care şi-a trăit trei sferturi din viaţă în armată, şi care atunci când te vede îţi repetă aceeaşi poveste şi de 7 ori pe zi. În fine. cred că te-am cam plictisit cu pălăvrăgelile mele, care sinceră să fiu nu au nici un rost anume pentru tine şi nici nu cred că vor avea. Pentru mine au un scop, mă descotorosesc de plictiseală scriind tot ce gândesc sau îmi mai aduc aminte, că de acum îs şi eu băbuţă şi am cam început să uit :). Cred că acum am mai scăpat de plictiseală, sau cel puţin nu îmi mai aduc aminte de nimic atât de interesant. Sau, ar mai fi ceva interesant, chiar foarte interesant..ci anume ziua de azi, dar ştiu că nu vă pasă şi în plus de ce să o citiţi de la mine când Maria, vecina de blog, a scris în mare ce a fost interesant. O singură chestie nouă pot să spun şi cu asta închei postarea.. Am fost să ne holbăm la coşul acela ars de gunoi şi să vedem cum a ajuns..am să pun o poză, iar voi să vă mâzgăliţi părerea pe aici. Ciao şi plictiseală plăcută în continuare!

Leapşă

Well, am văzut leapşa la Ada şi cum nu am mai facut o leapşă de mult m-am gândit să o fur şi să-i zic :)). Aşa că..spor la citit.

                                     

                                       General


Nume : Marina! 
Poreclă : Malina, Lăţuşca..cele mai frecvente în momentul de faţă :d
Data naşterii : 25 Iulie.
Locul naşterii : Bucuresti.
Locaţia curentă : Bucureşti.
Culoarea ochilor : Velzi!! :x
Culoarea părului : Şaten cu şuviţe blonde şi şaten deschis. Ahh şi cu noanţă de verde! Am facut şi eu ceva vara asta 
:d
Înălţime : 1,65-1,67..

Greutate : Mă crezi că habar n-am? Ultima oară când m-am cântărit era prin clasa a 4a şi nu-mi mai aduc aminte cât aveam.
Piercinguri : Dap! Doal unul..
Tatuaje : Nup :p
Vehicul : Nu am 18 ani, deci practic nu e al meu.. 
:d



Fraza cu care tâmpeşti pe toată lumea : 'Nu-mi pasă!', 'Scuipă tot!', 'Cine, ce, unde, cum, ăăă?' 'Floşc!'


 
                                       Preferate




Mâncare : Ceva dulce!
Pub / Disc / Restaurant : 0.
Bomboane : Acadele! Ce-aş mai vrea una deaia clasică şi lotundă acum!
Număr : 6

Culoare : Gri, mov, verde, roşu..Cred că aproape toate 'pentru că viaţa este colorată'
Animal : Cuţii :x
Băutură : Pepsi!
Parte a corpului la sexul opus : Părul şi ochii..

Parfum : Rose sau Juicy couture!
TV Show : American Idol
Album muzical : Nothing!
Film : Forget me not!
Actor / Actriţă : Nici unu/una

                                       Asta sau aia?

Pepsi sau Cola : Pepsi!
McDonalds sau BurgerKing : McDonalds
Ciocolată sau vanilie : Ciocolată!
Ciocolată caldă sau cafea : Ciocolată caldă
Kiss sau hug : Kiss (sunt pupăcioasă rău)

Câine sau pisică : Căţeluş! Because pişicuţă=alergie şi alergie=probleme!
Rap sau punk : Punk !
Vară sau iarnă : Vară
:x
Comedii sau filme de groază : Filme de groază or Horror! Tot una, dar horror sună mai bine..

Iubire sau bani : Iubire..şi bani

                                       YOUR…



Oră de culcare : 3-4 a.m.
Amintirea de care îţi este cel mai dor : Păi, eram la Maria şi eram singure şi muzica era la max şi ea facea sandwich-uri şi eu ţopăiam prin toată casa cântând.. Totul se petrecea la ora 3 a.m. cred.
Cea mai bună trăsătură fizică : Pătrăţele, pătrăţele! :))
Primul gând când te trezeşti : 'Ce-am zis ieri că fac azi? Ăăă stai, parcă visasem ceva?

Cei mai buni prieteni : Nimeni..înainte era Mădă, acum există doar prieteni.
Slăbiciune : Pun la suflet tot!
Temeri :  De singurătate? 
Cea mai lungă relaţie : Nu mai ţin minte, parcă 2-3 ani :D

                                         Ai…



Înşelat partenerul : Nu.
Fost bătut : Nup
Bătut pe cineva : Dap..şi încă cum.
Furat din magazin : No!

Fost mort de slab : Nu.
Sărutat pe cineva de sex opus : Poate invers :p
Fost părăsit în ultimul timp : Da, adică nu..adică poate. La ce te referi? :-?

                                       

                                        La un băiat / o fată




Culoarea preferată la ochi : Albastrii, negri sau verzi!
Culoarea preferată la păr : Nimic exagerat, de preferinţă brunet.
Scurt sau lung : Scurt!
Înălţime : Mai înalt.

Stil : Goth or punk
Aspect sau personalitate : Amândouă..
Sexy sau drăguţ / ă : Drăguţ :D
Musculos sau foarte slab : Pătrăţele, pătrăţele, again!

                                        

                                La întâmplare



Ce ţară vrei să vizitezi? China
Cum vrei să mori? Oricum, numai să nu mă doară
Ai fost la mall în ultimul timp? Dap
Te înţelegi cu părinţii? Nu..Niciodată!

Înnebunit după sănătate? Nu.
Te găseşti atractiv/ă? Poate..
Crezi în tine? Dap, dacă nu în mine..atunci în cine?
Vrei la facultate? Normal

Bei? ... BrB!
Te speli zilnic? Ce întrebare e asta? Normal!
Crezi în dragoste? De care? Aaa, chestia aia după care moare toată lumea? Probabil.. 
Cânţi? Când sunt singură acasă şi am chef de karaoke

Vrei să te căsătoreşti? Acum nu.
Vrei copii? Mda, în viitorul destul de îndepărtat. 
Vârsta la care vrei să-ţi pierzi virginitatea : Floşc!

sâmbătă, 4 septembrie 2010

Creionaşul, gâsculiţa şi lăţuşca!




Încă o zi din viaţa mea începe cu bine şi uit necazurile toate, toate ce veneau spre mine..Ok, scuze dar mă apucă rimele. Apropo de rime, nu am mai facut rime de mult şi chiar mă gândesc să încep iar pentru că nu vreau să-mi risipesc talentul meu 'absolut'. Mda, deci ziua a început bine..m-am trezit dimineaţa cu gândul la tine. Bine înţeles că nu. Doar eu..Mă gândeam la mine şi la ce voi face ca să fie totul bine. Şi aşa a şi fost. Totul ok într-un nor de puf (sau de ploaie). Am ieşit într-un sfârşit afară cu creionaş şi gâsculiţa (Ada şi Maria)..după ce am stat ceva timp baricadată în casă din cauză că aveau ai mei de făcut curăţenia de toamnă şi au pus un dulap pe partea cealaltă a uşii. Hmm..cu fetele a fost zupel şi ne-a venit şi ideea să ne facem poze. Uite aşa poză după poză şi am captat atenţia unor tipi, care au facut un foc într-un coş de gunoi ştiind că o să venim să facem poze. Am şi făcut, desigur, nu rezistam tentaţiei. Apoi au mai facut unul, dar nu am mai făcut poze şi acolo. Pe la sfârşit gâsculiţa s-a cam supărat când a observat că i se rupsese crucea de la un lanţ (app, şi mie mi s-a rupt colierul tot azi), iar creionaşul era sad din cauză că trebuia să ajungă acasă cât mai repede. Eu nu eram sad, eram chiar foarte bine dispusă şi nici nu aveam motive să fiu altfel, dar m-am simţit ciudat că ele erau supărate şi nu puteam face nimic. Totuşi pe gâsculiţă am înveselit-o când l-a vazut pe blond sad cu bunicăsa şi i-am zis că asta se transmite prin telepatie de la unul la altul. Sinceră să fiu cred că a fost prima oară când i-am mulţumit blondului pentru apariţie. Şi incă ceva, se holba al naibii de mult după noi :-" (nu că mi-ar păsa), dar şi gâsculiţa facea acelaşi lucru. Apoi am ieşit din parc şi ne-am despărţit, eu rămânând cu cealaltă tipa sad. După ne-am despărţit şi noi, iar ea credea că cu doi pupici pe obrazi se  rezolvă tot..Nu s-a rezolvat chiar tot, dar până am ajuns acasă s-a rezolvat. Dar drumul a fost urât..Picura iar eu mă strecuram tremurând printre bălţile de apă formate pe stradă. Atunci aveam numai gânduri sad, dar era un tip de vreo 50 de ani pe trotoarul celalalt care se holba la mine in timp ce-şi savura ţigara. Când l-am văzut cum îşi întorcea capul, mai, mai să-şi rupă gâtul, m-a bufnit râsul şi începusem să-mi zic în gând 'Ori am eu ceva în cap, ori asta chiar n-are ce face şi mă confundă cu un miss'..evident că nu era nici una dintre variante, dar faza m-a amuzat. Am ajuns într-un sfârşit acasă şi m-am aşezat în pat cu faţa în sus uitându-mă la tavan. Sicer, chiar nu-i nimic interesant la tavanul meu, dar îmi aduceam aminte tot ce am facut şi parcă amintirile erau proiectate pe tavan.

vineri, 3 septembrie 2010

Ciudăţenia absolută!

Nici nu m-am trezit bine că şi am realizat ceva. Ciudăţenia e mai prezentă ca niciodată! Deci, m-am trezit în ţipetele lu taicămiu care îmi zicea: 'Trezeşte-te! Dormi toată ziua şi noaptea bântui prin casă. Trebuia să îţi arunc eu apă pe faţă la 5 dimineaţa să vezi atunci cum îţi era.' bla, bla, bla, restul e deja agoniseală de spaţiu. Mă rog faza ciudată nu e asta pentru că de 2-3 zile numai aşa îmi face, deci m-am obişnuit. După ce m-am mai desmeticit şi eu şi m-am aşezat în pat mă uit la tv îi sună telefonul şi vine şi răspunde stând lângă mine. 'Alo, da..sigur! Cum să nu! Bine, o să-i zic..Da. Atunci rămâne pe duminică? Aha, bine..mersi. Atunci ne vedem duminică. La revedere!'..Sinceră să fiu nu am înţeles o iotă sau cu cine vorbea, cert e că era foarte entuziasmat şi vorbea prea amabil. Nu l-am mai văzut aşa niciodată. Apoi s-a dus la mama şi i-a zis cine era şi etc. Aşa m-am lămurit şi eu şi-mi venea să-mi dau palme peste faţă. Mda, duminică vin femeia aia insuportabilă şi cu soţul şi fisu la noi ca să sărbătorim cică..Thoamne să iasă cineva afară atunci să nu stau de faţă pentru că nu ştiu cum voi reacţiona. Plus că vine şi sormea şi nu vreau să fac vreo fază în faţa ei, deşi ştiu că nici ei nu-i convine situaţia dar nu are ce face dacă aşa s-a decis aşa rămâne. Aşa că..gâscuţo aşteaptă-mă şi poate cu puţin noroc vine şi Ada. Mda, acum chiar nu mai am ce să scriu pe aici că mi-am risipit inspiraţiunea..mai postez eu ceva mai târzior. Ciao!

joi, 2 septembrie 2010

Ce viaţă!

Thoamne ce viaţă..Deci, azi am facut o ieşeală cu Ada şi Maria. Când ne-am întâlnit cu Maria a zis că are ceva pentru mine, dar a vrut să mă ţină în suspans până ce am ajuns în parc.  Acolo a scos din buzunar un  pandantiv din sticla în forma unei frunze  (şi cred că asta şi e)  cu dungi verzi şi albastre în el. Eram sigură că ele o să se înţeleagă perfect. Poate chiar prea perfect, mai perfect decât îmi imaginam.. Bine, la un moment dat m-am simţit cam exclusă din cauză că nah..aşa sunt eu, vreau multă afecţiune. Şi au început cu dulcegăriile..E bine că Maria şi-a dat seama că nu mă impresionau, deşi de obicei adoram dulcegăriile. Când am plecat aveam de gând să mă duc cu Ada prin parc pe la dig dar nu a vrut şi mi-a promis că o să mergem mâine dimineaţă, dar când am ajuns acasă şi am intrat pe mess a zis că nu mai mergem. Încep să cred că mă exclude din ce în ce mai  mult şi nu vrea să ieşim, îmi dă numai pretexte penibile. Dar le accept pentru că nu vreau să mă cert cu ea. Nu vreau să se întâmple ca în cazul cu Mădă. Deci, m-am dus acasă o staţie de maşină pe jos, apoi am stat să aştept maşina. În faţa staţiei e un teren de fotbal de la cămine, iar acolo se jucau unii fotbal. Ghici Maria cine erau.. Mda, Bogdan şi Năstase (doi colegi). Nu mă aşteptam să mă observe, dar a plonjat mingea aia în mijlocul străzii şi a venit Bogdan după ea 'Marina! Bună dragă, ce faci?'. Ce puteam să fac? Am răspuns pe un ton uimit 'Stau..tu?' şi am crezut că nu o să continue conversaţia, dar el a venit la mine şi m-a întrebat ce fac pe acolo etc. Până a ajuns maşina în sfârşit şi am scăpat. Am ajuns acasă şi am început să vorbesc pe mess cu Cosmin, şi aşa eram singură acasă. Mda, eu am un nou look colorat şi el un nou look negru. Nu că mi-ar păsa, dar a vorbit despre atâta negru încât încă mai văd negru în faţa ochilor. Nu prea mi-a plăcut sfârşitul când i-am zis că poate îşi mai reduce din probleme ca să treacă pe aici 'neah nu mai sunt cu bloguri si forumuri'..ok, deci măcar nu s-a ostenit să-l deschidă. Dar o las baltă, m-am obişnuit deja cu atitudinea asta.

Timpul este prea preţios



Ok..ştiu ce gândeşti. Timpul chiar este prea preţios pentru a ţi-l ocupa cu mine. Eu chiar nu însemn nimic pentru nimeni, şi asta nu cred că se va schimba. Eu sunt doar ceva de care te-ai putea folosi sau cu care ţi-ai putea umple timpul. Dar uite că şi 'fata inofensivă' se satură odată şi-o dată de viaţa asta. Chiar am înţeles ideea, nu mă vrei prin preajma ta. Nu vreau să crezi că sunt prea laşă pentru că nu ţi-am zis toate astea în faţă, dar pur şi simplu nu vreau să ne certăm la nesfârşit găsind motive care mai decare mai întemeiate. Am preferat să spun doar un 'pa'. Nu vroiam să mă acuzi în continuare de nepăsarea mea de care am dat dovadă doar din cauză că 'sunt ocupată cu gloata de prieteni' şi am uitat că 'şi tu faci parte din ea'. Sinceră să fiu aş prefera doar o prietenă cu care să fiu 'ocupată' dar încă nu cred că există acea persoană care să fie diferită de restul. Şi din cauza asta mă mulţumesc cu 'gloata de prieteni' nepăsători..doar ca să-mi ocup timpul din moment ce în casă fac depresii. Eu doar o las baltă, te las să crezi ce vrei...şi aş prefera să nu dai nici o mâzgălitură la postarea asta. Sau mai bine, să nu te mai osteneşti să mai dai nici o mâzgălitură pe blog..nu vreau să-ţi iau din timpul preţios. Pa!