Well, Have Fun...!




«Hai să ne trăim clipa,
Să nu mai ştim de nimica!»








vineri, 22 octombrie 2010

Casă de piatră!

Neaţa! Ce cuvânt ciudat mi se pare acum 'neaţa', nici nu-mi vine să cred că l-am folosit totuşi atât de des până acum. Aşam deci a venit Malina cu ştirile din viaţa ei, adică eu. Noutaţi sunt multe, iar eu nu ştiu cu care să încep. O să încerc să o iau în oridine cronologică, deşi nu ştiu dacă voi reuşi.

Mi-am luat rochiţa aceea frumoasă şi simpluţă pe care am pus ochii, deşi astăzi nu am luat-o pe mine. M-am trezit azi dimineaţă cu gândul 'Azi e cununia civilă..Ce să fac prima dată? Când a trecut timpul? Parcă ieri mă jucam prin curte..'. Orele au trecut foarte repede, şi deja eram în primărie uitându-mă la sormea şi la soţul ei cum spun 'Da!' şi cum se sărută. Apoi am aruncat cu orez şi le-am ţinut florile în sus. Am făcut nişte poze, am ţinut şi eu buchetul ei cu trandafiri albi o jumătate de oră, timp în care nu am ezitat să-mi fac alte poze. Am ajuns acasă unde sormea se chinuia să-şi scoată orezul din decolteu şi din păr, apoi am venit aici. Mâine e o zii şi mai mare! Mâine e Nijikon-ul, apoi petrecerea şi după concertul..apoi iar mă duc la petrecere. So, rock on!! Aaa, şi casă de piatră Gîtlan Oana (ce ciudat sună), să-mi faci nepoţei de ciocolată..altfel nu te mai cunosc!

marți, 19 octombrie 2010

Stop!

Gata! Stop! Îmi ajunge, nu înţelegi?! M-am săturat până peste cap de lumea asta tâmpită şi prefăcută. Am ajuns să stau şi să mă gândesc ce mai caut eu pe aici, adică de ce trebuie să fac eu parte din viaţa lor şi ei din a mea? Nu pot dispărea şi să îi urmăresc doar aşa, să le văd nepăsarea pe faţă? Nu, nu pot din păcate. Trebuie să fiu aici şi să le văd indiferenţa în ochii aceia care trec prin mine şi care mă străpung până în ultima picătură de sânge din corp. Trebuie să simt totul aproape şi să le aud paşii cum trec pe lângă mine ca şi cum nici nu aş exista. Trebuie să le simt răutatea până la ultima firmitură. Dar ei, ei nu pot dispărea, iar eu să rămân doar cu amintirea? Nu, nici asta nu se poate. Trebuie să-mi trăiesc prezentul orice ar fi chiar dacă poate nu vreau şi câteodată nu am chef de el. Trebuie să rămân aici şi să îmi iau forţa din muzică şi poate din propria încăpăţânare. Trebuie să nu le dau importanţă privirilor încruntate sau vorbelor dureroase şi trebuie să par fericită şi tembelă ca de obicei. Dar până când? Oare până când o să mai reuşesc să fac asta? Deja simt că nu mai rezist chiar dacă muzica îmi din urechi mai are un pic şi îmi sparge tempanul şi chiar dacă încerc să zâmbesc a prost. Ştiu că nimănui nu-i pasă oricât ar pretinde asta. Sunt toţi obsedaţi de râsul acela malefic şi de propria viaţa. Vleau să fiu din nou un copil tembel şi zânbăreţ care nu ştie prea multe şi care nu se supără dacă îl jigneşti sau îl loveşti şi râde din orice prostie. Dar nu mai pot, m-am săturat de atâta tâmpenie. Aşa că..lasă-mă morocănoasă aşa în plata mea. Pa!

Combinaţie nepotrivită

Acum cinci minute am mai combinat câte ceva, iar rezultatul nu a fost unul dorit de mine, ci unul dezastruos. Două 'ingrediente' care luate unul după altul sunt ok, dar împreună sunt..oribile. Două chestii diferite sub stari de agregare diferite. Două gusturi ciudate, ce nu merg combinate (m-au apucat rimele). Două chestii diferite, dar destul de potrivite. Well, chestiile astea două sunt...am uitat. Hai să o luăm logic. Până acum, din câte ştiţi voi am combinat dulcele cu picantul şi a fost delicios. Până acum a fost ceva lichid cu ceva solid. Deci, nu am schimbat regula şi am lăsat solidul cu lichidul, dar am schimbat gusturile. Am luat o doză de energizant şi am combinat conţinutul cu biscuiţi Tuc cu paprika. Luate unul după altul au un gust bun, dar combinate îţi vine să vomiţi deci nu vă recomand să le combinaţi. Atât până acum, să vedem ce idei geniale mai îmi dau prin cap şi ce mai combin. Ciao!

sâmbătă, 16 octombrie 2010

In love again!


După ce săptămâna trecută m-am îndrăgostit de o trupă, azi m-am îndrăgostit de un parfum şi am de gând să o ţin toată săptămâna cu obsesia asta, lafel cum am ţinut-o şi cu Simple Plan şi încă o mai ţin. Săptămâna viitoare cred că o să o ţin cu alta trupă, japoneză care cântă j-rock, Guild! Şi tot aşa e viaţa mea..Aşa deci parfumul ăsta se numeşte Avril Lavigne Rock Star şi e zupel! Sticluţa e pe diferite mărimi (100, 50, 30 şi 15 ml) şi normal, pe diferite preţuri (de la 96 până la 213 ron). Cutia e cu ţinte şi o caracterizează perfect pe Avril Lavigne, care prin muzica ei îmi dă o poftă de viaţă enormă. A apărut în românia în Septembrie 2009 şi l-am văzut pe un site că se vinde online. Deci am toate motivele să fiu in love :x. Vleau să  văd păreri. 

joi, 14 octombrie 2010

Dulce şi picant

Bună! Azi, printre multe altele, cum ar fi datul cu scaunul am inventat şi o nouă reţetă destul de ciudată şi simplă. Cum? Păi eram cu Adeea la mine că ai mei erau plecaţi la Lenuş şi ne dădeam cu scaunul de la calculator ca handicapaţii, apoi ne prosteam  când au venit ai mei. Mama ne-a întrebat dacă vrem un 3 în 1 şi i-am zis că da, apoi ne-a adus o punga de Viva Chips cu paprika şi am zis să le combinăm deşi credeam că o să fie un eşec, dar uite că a fost cul şi e bun la gust. Aşa am inventat Viva Chips cu Nescafe..Tare no? 

miercuri, 13 octombrie 2010

Ceva nou!

Well, cununia sorămii se apropie cu paşi repezi, iar eu nu mi-am luat încă o rochie pentru atunci. Ca să port una din rochiile pe care le am în dulap, şi pe care dacă le-am îmbrăcat de două ori e bine, nici nu mă gândesc. Eu vreau ceva nou la un eveniment atât de nou din viaţa mea şi cu siguranţă şi a ei. Aşa că, azi am luat la paşi mărunţi cu mama toate magazinele pe care le cunoşteam începând de la cel mai mic până la IDM în care cred că am învăţat raioanele şi tot ce are în ele pe de rost, dar în zadar. Tot ce am găsit ori nu-mi plăcea mie, ori nu-i plăcea mamei. Dar, într-un sfârşit am găsit o rochie disponibilă pe mai multe culori, simpluţă şi drăgălaşă care era doar 230 lei, un preţ mic pentru un eveniment atât de mare. Dar, din cauza faptului că nu aveam banii la noi va trebui să aştept până duminică, iar dacă nu găsesc atunci în altă parte ceva ce să-mi placă mai mult, rămân la rochiţa aceea dragălaşă.

Dulce!

De obicei sunt destul de pretenţioasă la dulciuri şi la mâncare, şi mereu le mănânc invers, întâi desertul apoi mâncarea. De obicei sunt contra a ceea ce e normal, deci e de aşteptat de la mine una ca asta. Doar că, azi am făcut aproape totul normal deci până şi mâncarea am mâncat-o înaintea desertului. Desertul a fost ceva ce nu am mai mâncat până acum, dar m-a impresionat, iar când am gustat am descoperit că m-am îndrăgostit. Şi nu, nu este doar imaginaţia mea de copil, este ceva ce e pentru copii. Ceva ce nu mă gândeam vreodată că am să gust sau să mănânc, dar uite că am gustat şi m-am îndragostit pe loc. Este vorba de ceva irezistibil, deşi aspectul nu este extraordinar. Este vorba de ceva dulce, dar nu prea dulce cu mult lapte. Bănuiesc că ţi-ai dat seama ce este, sau dacă nu încă te gândeşti cât o să te mai ţin aşa, să aştepti răspunsul. Ei bine, află că acesta este locul meu de joacă, deci mă pot juca cu tine cât vreau şi cum vreau, dar cum sunt o persoană bună la suflet îţi voi zice direct, considerând că m-am jucat destul cu tine. Acel lucru dulce, dulce, dulce de care m-am îndrăgostit, şi pe care îl vezi în fiecare zi la tv în reclamă este...Kinder Chocolate (+milk; -cocoa) deci o adol :x. Iar acum mă pot duce să-mi savurez ultima ciocolăţică pentru că mi-am făcut poftă singură.

Vleau

Vreau să fiu un soare. De ce? Sunt  mai multe aspecte ce mă 'atrag'. Soarele este primul care răsare după o noapte neagră şi înveseleşte lumea. Soarele e cald. Soarele ştie toate secretele. Soarele adăposteşte multe vieţi. Sub soare este destul loc pentru toţi. Soarele este perfect şi nu strică frumuseţea vieţii prin perfecţiunea sa. Soarele mereu răsare. Soarele încălzeşte suflete. Pe soare nimeni nu-l urăşte, iar când nu e toţi îi duc dorul. Soarele este mereu fericit. Soarele mă iubeşte. Soarele e a lu Ada şi pot cumpăra altul oricând de la un petshop. Soarele îmi vine mereu în ajutor, chiar dacă nu vine când îl chem. Deci, nu ar fi mai frumos sa fiu un soare pe care nu-l poţi atinge, decât o fată pe care o poţi răni? 

Simple Plan-Shut up

Neaţa! De ceva timp tot zic 'neaţa' oriunde şi oricui, dar nu mă aflu aici ca să vorbesc de mine, ci de o melodie găsită de mine. Se numeşte..ca în titlu şi o cântă Simple Plan -probabil asta este una dintre cauzele pentru care o ador-, o formaţie pe care de la un timp încep să o ascult aproape non-stop şi cu care molipsesc pe toată lumea. Ce motive mai am ca să-mi placă această melodie? Păi, îmi mai plac şi versurile care se potrivesc inexplicabil cu mine şi majoritatea lumii din jurul meu. Vreţi mai multe? O să pun versurile originale, iar după, dacă vreţi şi mai multe..găsiţi melodia pe youtube şi o puteţi asculta acolo, apoi vă aştept pe aici să-mi ziceţi o parere despre gusturile mele idioate. 

Simple Plan-Shut Up

There you go
You're always so right
It's all a big show
It's all about you
You think you know
What everyone needs
You always take time to criticize me
It seems like everyday
I make mistakes
I just can't get it right
It's like I'm the one 
You love to hate
But not today...

So shut up, shut up, shut up
Don't want to hear it
Get out, get out, get out
Get out of my way
Step up, step up, step up
You'll never stop me 
Nothing you say today
Is gonna bring me down

There you go
You never ask why
It's all a big lie
Whatever you do
You think your special
But I know & I know & I know & we know
That you're not
You're always there to point out my mistakes
And shove them in my face
It's like I'm the one you love to hate
But not today

So shut up, shut up, shut up
Don't want to hear me
Get out, get out, get out
Get out of my way
Step up, step up, step up
You'll never stop me 
Nothing you say today
Is gonna bring me down

(Shut up, shut up, shut up)
Is gonna bring me down
(Shut up, shut up, shut up)
You'll never bring me down

Don't tell me who I should be
(Don't tell me who I should be)
And don't try to tell me what's right for me
And don't tell me what I should do
I don't want to waste my time
I'll watch you fade away

Shut up, shut up, shut up
Don't wanna hear it
Get out, get out, get out
Get out of my way
Step up, step up, step up,
You'll never stop me
Nothing you say 
Is gonna bring me down (x3)

Bring me down
(Shut up, shut up, shut up)
Won't bring me down
Bring me down
(Shut up, shut up, shut up)
Won't bring me down

Shut up, shut up, shut up!

luni, 11 octombrie 2010

Poeziile băgăcioase..

Azi a fost o zi ciudată, sau cel puţin o jumătate de zi ciudată. M-am trezit ca de obicei, apoi am început să fac ce face orice fată când se trezeşte ca să plece  undeva -bineînţeles începând cu lucrurile normale pe care le face orice om, apoi continuând cu lucrurile de fete care includ în mare parte oglinda-. M-a dus tata cu maşina la şcoală fiindcă întârziam şi ţup eram în prima oră (geografie), penultima bancă, cu ghiozdanul în braţe şi capul pe el. Am luat o notă ciudat de mare la test (8,40), ceea ce nu înseamnă că nu îmi convine. Şi am continuat în toate orele cu un noroc chior care m-a scăpat ca prin urechilile acului de un 3. Aşam, şi ultima oră am avut româna iar diriga era tare nervoasă din cauza noastră şi ciudat este fapul că şi eu eram implicată pe acolo, dar habar n-aveam despre ce era vorba. Cert e că la sfârşitul orei m-am dus frumuşel la ea să o împac arătându-i nişte poezii făcute de mine ce aveau să fie puse în revista clasei. Doar că...a zis să-i las caietul pe care le-am scris să îl ia acasă ca să poată citi atentă poeziile. Am fost de acord, dar după ce am intrat în clasă să-mi iau ghiozdanul mi-am adus aminte că în caietul ăla am multe chestii scrise, inclusiv secrete (de la cele mai ciudate, la cele mai 'in love'). Diriga, cum e o fire foarte curioasă, sunt convinsă că va citi caietul ăla pagină cu pagină până la copertă şi invers. Dar, m-am săturat de atâtea secrete..vreau ca lumea să ştie cine sunt cu adevărat şi cred că va fi fascinată de ce e în mintea mea. Well, mă duc să pap..ciao! 

duminică, 10 octombrie 2010

Adio!

Heya! N-am mai trecut de mult pe aici şi m-am gândit să mai dau un semn de viaţă, nu de alta dar să nu credeţi că m-am evaporat într-un nor de ceaţă. Sinceră să fiu, am făcut destule lucruri în tot timpul ăsta, dar nu sunt chestii aşa de importante pentru voi. Deci nu le scriu pentru că ştiu sigur că nu o să vă bateţi capul cu 'prostioarele' din viaţa mea. Totuşi soarele meu nu cred că o să mai răsară vreodată în adevăratul sens al cuvântului -'adevăratul sens', acela pe care îl poţi considera tu într-o metaforă-. De ce nu în totalitate? Pentru că momentan este într-un nor mare şi negru care în curând o să 'erupă' şi nu lavă, ci ploaie. O ploaie rece de toamnă ce-ţi străpunge până şi ultima lacrimă din suflet. Şi sinceră să fiu sunt pe cale să reacţionez ca tine. Adică, dacă ţie nu-ţi pasă de soarele meu, mie de ce să-mi pese de ce e al tău?  Nu o să mai fiu eu tipa aia fraieră care e păsătoare indiferent de situaţie şi de persoană. E mai simplu aşa, doar că...de obicei suntem tentaţi să alegem drumul mai lung doar ca să ne mai plimbăm un pic. Dar m-am plimbat destul şi mi-a ajuns să te văd peste tot prin drumul  meu! Eşti un obstacol, aia eşti! Deşi unul foarte interesant şi distractiv, tot obstacol rămâi. Aşa că, eu îmi văd de treaba mea şi tu..poţi face ce vrei pentru că oricum nu-mi pasă, atâta timp cât nu îmi apari în cale. Deci, adio! Mi-am bătut destul capul cu tine şi e bine totuşi că mi-am dat seama mai târziu decât niciodată..