Povesti la o doza de energizant

Ca introducere vreau sa imi cer scuze pentru scrisul fara diacritice, dar sunt pe laptop si nu am vointa necesara sa ma interesez ce program imi trebuie. S-ar putea sa remediez asta acasa.

Deci, sa ma iau dupa titlu si sa va spun care e faza cu povestea. Poi..sunt aici. Unde? Undeva, care e problema ta? Ma rog, aici au ajuns azi si mama cu tata si (pentru prima oara in viata) stam toti intr-o camera. Cine? Eu, ei, bunik, sormea, cumnatamiu si un tip pe care-l cunosc de cand eram mica (nume anonim la fel ca la toti). Asa am ajuns sa stam de vorba si sa acultam sau sa spunem 'povesti la o doza de energizant' cel putin energizant doar eu si sormea. De fata cu familia suntem ingerasi (cel putin de fata cu tata). Da' din cand in cand mai ies cu sormea pe afara cu cate un pahar de vin cu suc sau la o 'ciocolata'. Oficial, pana nu se termina si semestru asta de scoala nu spun ce inseamna 'ciocolatile' si rog cele ce stiu sa tina un mic secret.. Doar un pic va rog, faceti si voi o fapta buna de Craciunu' asta ce a trecut. 

Apropo de Craciun, cum ati petrecut? Ce cadouri de la 'mosu' ati primit? Pe unde ati zabovit? Etc. La mine a fost...normal. M-am obisnuit deja sa nu mai faca bradul toata familia, si sa se certe mereu cei ce-l fac. M-am obisnuit si cu faptul ca nu mai primesc cadouri nici de la parinti, nici de la 'mosu'. Intr-un cuvant, a fost Naspa..sau cum vreti sa-i ziceti. Asam..hai ca v-am lasat, ma asteapta povestile nemuritoare de langa plita si mess-ul, da mess-ul e cea mai mare problema. Ciao!

Fetiţe sau băieţei ?!

Asta ar fi trebuit să fie o postare veche, dar n-am avut prea mult timp la dispoziţie să o scriu în ziua respectivă. Era o zi, o banală zi din viaţa oricărei persoane. După şcoală (chiulisem) eu cu Ada şi cu alţi colegi am zis să mergem în Plaza. Cum ne era foame şi eram singurele care aveam bani la noi, eu cu Ada am decis să ne 'pierdem' de restul grupului şi să ne luăm ceva de la KFC. Am luat comanda şi am găsit o masă mai retrasă, perfect poziţionaţă, unde am început să ne uităm la luminiţele de pe tavan şi la tipii draguţi ce stăteau în faţa noastră. Am terminat de mâncat, de vorbit şi de admirat, apoi ne-am ridicat să mergem la baie să ne aranjăm părul, luciul etc. (specific fetelor). Când am ajuns pe coridorul cu băile ne-am uitat la 'desenele' care indicau baia pentru fete şi baia pentru băieţi, la care Ada a dat o replică la care nu te puteai abţine să nu scoţi un hohot de râs 'Dar noi nu avem fustiţe pe noi, deci trebuie să mergem la cealaltă baie?'. Ofc, am început să ne uităm una la alta după ce am terminat partida de râs şi ea a început să gândească cu voce tare 'Dacă am fi intrat la cea fără fustiţă câte unelte vedeam oare?'. A fost o zi lungă şi plină de peripeţii amuzante.

Ţărăncuţele din Bucureşti..

Nu vă imaginaţi că pornind de la titlu o să încep să scriu un roman întreg despre ţărăncuţele din Bucureşti. Este doar un titlu de amuzament pe care l-am găsit a avea legatură cu întâmplările mele de ieri. Vineri seară am chemat-o pe Mădă la mine şi după ce am vizionat Kuroshitsuji (şi asta am făcut-o doar din amuzament), am hotărât să doarmă la mine. Am stat până la 3 dimineaţa în pat cu laptopul în mână şi căştile în urechi vizionând o comedie..Trecând peste detaliile şi faptele ce le-am făcut a doua zi o să ajung direct la supiect. Trebuia să mă duc cu ea până la metrou când ajungea sormea şi să îl aduc pe Blacky acasă. Cum eram nerăbdătoare să ieşim pe gerul acela afară am plecat mai devreme de acasă, mult mai devreme şi ne-am plimbat până i s-a făcut Mădălinei poftă de pâine din cartofi. Am cumpărat şi mergeam pe stradă mâncând (ofc, arătam ca nişte boschetare moderne). Nu am apucat să facem mai mult de cinci paşi, când m-a sunat sormea că a ajuns la metrou. Am luat-o într-acolo în fugă cu pâinea în mână. Când am ajuns acasă am zis să facem combinaţii. Pâine din cartofi cu ketchup, şi smânţână, pâine cu salam şi ketchup..etc. Apoi am făcut o poză mesei şi ne-am declarat 'Ţărăncuţe din Bucureşti'.

Sânge!

Dap, sânge. Nup, nu sângele acela ce se prelinge dintr-un trup rece pe jos vormând o imagină sadică, ci un sânge simbolic. Nu ştiam că roşcatul este un sângeriu mai şters la fel cum nu ştiam că sângele are culoarea sângeriu. Dar câteva lucruri ştiu sigur..roşul, sângeriul sau cum vreţi să-i spuneţi este o culoare perfectă din punctul meu de vedere, iar pe părul cuiva cu ochii albaştri sau verzi îi accentuează culoarea irisului şi arată perfect deşi perfecţiunea este imperfectă. La fel cum, şi pe capul meu, roşcatul acesta mi se pare a arăta perfect evidenţiându-mi ochii velzi! Sunt o roşcată, blondă în interior, încă împiedicată şi aiurită, aşa că mă mândresc cu asta!

Luminiţe

Stau în pat cu faţa-n sus şi tot ce pot vedea sunt luminiţele de pe pereţi ce pâlpâie formând diverse chestii. Nu pot să-mi iau gândul de la faptul că a trecut un an. Nu contează dacă e un an fară ceva timp, dar ştiu că a trecut... Statul trează noaptea râzând, distratul din excursii, stresatul lumii, prostitul în pauze, zâmbetele acelea neforţate şi febra rasului fară motiv..tot ce era frumos s-a dus şi a lăsat în urmă multe amintiri. Esenţa vieţii şi-a pierdut din valoare odată ce timpul a trecut. Unde sunt zilele bune? Unde sunt persoanele acelea cu care mă distram până la epuizare apoi o luam de la început? Unde sunt feţele acelea zâmbăreţe? S-au dus..pentru totdeauna. În schimb sunt zile groaznice, persoane nepăsătoare şi feţe false! Urăsc ceea ce a devenit prezent şi încep să traiesc din ce în ce mai mult cu gândul în trecut şi corpul în prezent. Vleau ceva mai bun..nu crezi că merit?

Un status nemuritor..

Dap, un status nemuritor pe care l-am scris când aveam toane încă este prezent în dreptul id-ului meu langă o poză pe care scrie 'Un zâmbet este o minciună'. Nu o să scriu decât statusul fară alte comentarii pentru că am o carte de terminat la ora asta şi o să deduceţi voi ceva din el (cred).

Ce viaţă! Ce zâmbet! Ce distracţie! Câtă fericire! Cât adevăr în privirile noastre! Mai ştii Gâsculiţo? Ce frumos a fost.. Păcat că nu va mai fi niciodată lafel. Eu..tu, zâmbetele acelea..niciodată nu vor mai fi lafel, nici măcar blondu' tău! 

Şi nici măcar bruneto-idioţii (nu m-am putut abţine).