Un fel de...aceeaşi eu!

Hey! Mi-am adus aminte că i-am rămas datoare lu' Cleionaşul meu iubit cu o aşa zisă 'preluare de leapşă'. Deci, o să vă onorez cu 15 lucruri despre mine..Genial no?!

1. Eu...păi, nu prea ştiu cu ce să încep. Odată aş fi zis vorba Adei 'Îmi place viaţa când se zgâlţâie maşina' but, acum zic că..îmi place să trăiesc, să iubesc, să zâmbesc, să mă prefac, să ador, să mă înţeleg bine cu toată lumea şi totodată cu nimeni.
2. Sunt nebună. Nebună în sensul meu, într-un sens unic. Câteodată -de cele mai multe ori- când merg pe stradă cu vreo prietenă şi e aglomeraţie ori dau cu palma la fund unui tip, ori dau cu piciorul unei sacoşe, ori dau un cot în gură cuiva, ori ating pe cineva în 'zona nepermisă' din greşeală. Şi recunosc, asta nu se întâmplă numai în aglomeraţii *smile*.
3. Ador chestiile ciudate şi persoanele. De exemplu azi am cunoscut o tipă super care zici că are personalităţi multiple împărţite pe perioade de timp. Şi fiecare personalitate şi amintire a lăsat câte o urmă pe corpul ei. Are un tatuaj cu un liliac care se presupune a fi un înger căzut, are tăieturi pe mâna stângă, dar aproape toate sunt acoperite de acel liliac. Are un tatuaj cu 'La Vie En Rose' pe mâna dreaptă care e superb! E tunsă super ciudat şi joacă în filmul 'Ghost Rider 2'. Nu mai am cuvinte pentru personalitatea ei complicată şi tot odată prea simplă.
4. Iubesc muzica şi tot ce ţine de ea. Când descopăr o melodie nouă -pentru că tot ce e nou trece întâi pe la mine- şi îmi place, o ascult până îmi înnebunesc părinţii cu ea..iar după ce mă plictisesc de ea o aud pe toate telefoanele sau chiar la tv. Cred că e de ajuns propoziţia precedentă pentru a da de înţeles că sunt obsedată de muzică.
5. Ador să fiu adorată şi urăsc să fiu minţită. Acum, ştiu că sunt minţită dar totodată şi adorată. Nu ştiu ce să fac în privinţa asta, dar mă chinui să accept realitatea aşa. Până nu mă îmbăt şi îi dau dracu pe toţi apoi când mă trezesc singură o iau de la început.
6. Mi-e ciudă. Mi-e ciudă mereu când îmi pierd vechii prieteni pentru alţii. Mi-e ciudă când sunt criticată şi comparată cu alte persoane mai bune. Ok frate, sunt mai bune şi? Ce propui? Eu oricum nu o să mă schimb niciodată pentru că aşa vor muşchii lu bunicăta.
7. Urăsc când sunt lăsată baltă sau dată la o parte din 'diferite cauze'.
8. Am fost vopsită în muulte culori. Cu ce să încep? Blondă, albastră, verde, mov, roşie, iar acum sunt un şaten spre roşcat.
9. Am piercing în limbă, and i love it. Am avut vară trecută în buză şi mi-am zis că vara asta îmi fac în limbă, şi aşa am şi făcut. Tipele ziceau să-mi fac şi în sprânceană, dar mă mai gândesc până la vară *smile*.
10. Sunt o leoaică narcisistă şi mândră de asta. Eu sunt grozavă şi specială, iar restul trebuie să mă aprecieze aşa cum trebuie.
11. Am ochii verzi şi încă mi se mai spune 'blondo'...because, sunt o aeriană care se împiedică de orice.
12. Am muulte jurnale, dintre care doar unul terminat..and i'm so proud. Pe restul le-a găsit mama *sad* aşa că nu am mai scris în ele.
13. Am un LG GU230 de un an şi îl iubesc şi ştiu că şi el mă iubeşte. Doar l-am scăpat în apă şi tot mai merge *smile*. Şi my darling, Nokia N97 Mini adoratul meu de 2 zile care sper să nu mă lase nici el la greu.
14. Adol acadelele! Iubesc îngheţata şi cerealele şi...căpşunile, şi şi şi am alergie la pisici. *laught*
15. Am avut ochelari timp de o săptămână acum 2 ani -parcă-, apoi i-am spart din 'greşeală' -m-am împiedicat şi am dat cu ei în umărul unei fete-. Am avut lentile de contact albastre până când mi-am dat seama că tot mai frumoşi sunt ochii mei px.
Şi ultimul lucru bonus de la mine..
16. Fumez de un an -de la my b-day, genială zi- şi sunt mândră că am reuşit să 'mă las' 3 luni. Acum, la liceu, nu ai cum să nu fumezi, but..vreau să mă las -detot de data asta-.
Asta-s eu în câteva cuvinte. Vrei mai mult? Cunoaşte-mă! Ciao px.

Sunt nehotărâtă!

Well...a început a doua săptămână de liceu! Fuck.. Nu vroiam, deşi e amuzant. Într-un fel vroiam să stau şi să-mi trăiesc viaţa fără reguli şi griji, cu alte cuvinte mai vroiam vacanţă. Lumea consideră că nu are rost să scriu aici, dar..pe lângă faptul că mă face happy că am reuşit să fac şi eu ceva în viaţa mea plictisitoare, vreau să le arăt celor care vor să dispar că mai trăiesc şi încă prea bine. Acum ceva zile mi-am luat telefon -în sfârşit!-, un Nokia N97 Mini, exact cum mi-a recomandat vechiul meu subiect de discuţii, Giga. Acum mă gândesc la ce mi-a zis sis -Dydu- sâmbătă şi la faptul că i-am promis că o să fac ceva ce am realizat că nu pot. M-am gândit mult şi bine la faptul că sunt vinovată de suferinţa ei şi totodată consider că i-am deschis ochii. Acum mai urmează să o combin cu bro <3 şi sper să fie totul bine. M-am gândit la multe în ultimul timp dar degeaba, pur şi simplu nu găsesc soluţii..decât să mă prefac că nimic nu s-a întâmplat şi eu nu ştiu nimic. Dar e greu..şi în general spun lucrurilor pe nume, but asta e. Dacă nu se va întâmpla nimic din ce vreau, ori o să-i dau dreptate lu' Dydu, ori o să tac şi o să înghit în sec. Nu ştiu ce să fac. Mi-e dor de zilele când veşnica mea problemă era ' Cu ce mă îmbrac azi? ' şi nu era totul atât de complicat. Vorba Adeei ' Aşa sunt oamenii, îi ajuţi apoi îţi dau cu şutul şi când le aduci aminte ce ai făcut pentru ei ori găsesc scuze ori pleacă'. Vreau o pauză! Vreau să fiu singură acasă şi să dau cel mai mare party, sau să mai merg în cimitir şi să o ard pe acolo cu gaşca toată noaptea. Ehh, vremurile trec. Inspir, expir şi mi-e dor.
Iar ca să nu închei oricum îi amintesc lu' Alecu că-l iubesc, şi aşa zicea că eu nu prea aduc vorba de asta *smile*. Ciao!

Ţi-am zis azi că mă iubesc?

Dap, mă iubesc! De ce? Pentru simplul fapt că dau impresii greşite despre mine dar tot odată supelbe. Şi da, ştiu că aproape toată lumea care mă cunoaşte ar crede că sunt în stare de aproape orice 'Nu te-ai sinucide' şi este adevărat într-un fel. În viaţa mea superbă de zi cu zi nici nu prea m-aş gândi la varianta asta, dar depresiile nu se pun. Lista continuă, adică dacă mâine mă apuc să-i spun lumii că m-am drogat pentru prima oară m-ar crede, ceea ce e amuzant. De parcă fata asta inocentă nu ar avea limite. Există doar o persoană în viaţa mea care mă cunoaşte cu adevărat, care m-a văzut plângând după ce am pierdut şi zâmbind după ce am câştigat şi ce mi-a zis în legătura cu asta? 'Dacă asta au ei impresia despre tine, lasă-i că nu sunt demni să te cunoască.' Probabil că are dreptate, dar...ea îmi ştie cel mai bine limitele şi fiecare părticică a vieţii, iar la început nu avea impresii despre mine pentru că eram prea mici. Îmi place totuşi viaţa fară restricţii în care trăiesc şi vântul de pe bloc bătându-mi în faţă în timp ce eram pe cale să fim văzute. Nu ştiu ce să cred. Bazaconiile gen 'pe el trebuie să-l înveţi despre tine, nu-l lăsa să creadă ce vrea' sau celelalte 'nu e primul care crede ce vrea şi nici ultimul..găseşte pe cineva pentru care merită efortul' . Şi până la urmă nu-mi prea pasă, lumea trăieşte din impresii, fiecare persoană are impresia că e centrul universului chiar dacă nu e aşa. Eu sunt eu, şi nu mă va descoperi cineva atât de bine precum pretinde. Vreau să trăiesc, vreau să o fac lată încă odată, vreau să iubesc, vreau să zâmbesc, vreau să mă crezi pe bune când îţi zic că am nevoie de persoana inocentă ce se ascunde sub tricourile largi. Pentru moment simt că te iubesc! Dar poţi să nu mă crezi...Ciao!

Neaţa viaţă!

M-am întors pentru o dimineaţă cu faţa la viaţă şi i-am zâmbit. Ea e dulce, genul ăla de dulceaţă de care nu te vei plictisi niciodată. Ea a mers mai departe când eu mi-am dorit să se oprească, ea mi-a zâmbit când eu am plâns, ea mi-a arătat ce înseamnă să trăieşti şi că nu totul se rezumă la supravieţui.
Vreau să sar în sus de fericire sau doar de nebuneală, vreau să mai adorm pe balansoar, vreau să o mai văd pe Sayu odată înainte să nu o mai văd deloc, vreau să mai râd odată cu lacrimi uitându-mă la skateri, imaginându-mi cum au o bere în mână şi burta mare cu o cămaşă ce se rupe pe ei şi dansează pe manele *laught*, vreau să mai ies cu Cleionaş şi Gâsculiţa şi să ţipăm una după alta în timp ce ne facem poze sau să cântăm 'Şi plouă plouă plouă peste inima mea!!' când începe să picure, vreau să mai stau în patul ăla cu mel 'Simple Plan-save you' la telefon până la 6 dimineaţa vorbind despre obsesiile mele acute, vreau să zâmbesc din nou ca un copil şi toată lumea să mă bage în seamă, aş mai vrea toate astea înainte să uit persoanele pe care le-am iubit. Dar...asta e, nu se întâmplă mereu aşa cum vreau. Acum delectaţivă cu melancolia mea, ciao!

Voltaj~ vara trecută

Te-am găsit!

Ştii, în timp ce stateam în tramvai sprijinită de o bară epică şi admirând parcurile pline de chicotele copiilor mă gândeam la oameni. Da, oameni! Oamenii sunt ciudaţi..uneori cauţi acul în carul cu fân şi dai peste un inel ruginit. Nu-ţi poţi da seama niciodată de fiecare minciună a unei persoane, iar când realizez că bătea apropouri despre care se presupunea să nu ştii nimic îţi pare rău că nu ţi-ai dat palme la momentul potrivit. Poţi citi gânduri, dar asta se bazează pe cunoştinţele tale despre persoana respectivă, nu de vreo teorie sau nu ştiu ce dar aparte. Eu pot să-mi dau seama în mare când sunt minţită dar de la unele persoane nu pot să înţeleg sentimentele. E ca şi cum aş citi pe faţa lor dreptate şi tot odată nevinovăţie. Lumea nu se schimbă. Cei ce ieri îşi doreau să moară n-o să-şi dorească azi să trăiască doar pentru că preţ de câteva ore au râs şi au aflat ce înseamnă defapt viaţa. Sunt geloasă. Nu ştiu de ce mi-a venit să scriu asta, dar de fiecare dată când lumea la care ţin se întoarce să 'zâmbească' altcuiva mă simt în plus pe faţa pământului. Mi s-a întâmplat de multe ori să fiu lăsată baltă pentru ceva mai nou şi mai bun, aşa am realizat că trebuie să fiu în fiecare zi din ce în ce mai bună. Dar pentru ce? În modul ăsta nu o să mă cunoască nimeni cu adevărat. Probabil nu sunt plictisitoare, probabil m-aş distra testându-mi nepăsarea pe lume, dar nu aş avea nimic de câştigat. Mi-e dor de...trecut, dar parcă mai bine e în prezent. Azi am lăsat în urmă un trandafir ce se va vesteji odată..m-am uitat în urmă dar nu mi-a păsat. Până la urmă, asta mi s-a întâmplat şi mie nu? Dar, l-am strans de mână şi am zâmbit..acelaşi zâmbet inocent şi dulce ca o acadea. Nu voi şti niciodată ce-mi rezervă viitorul, dar momentan vreau să trăiesc prin săruturi, râsete, zâmbete inocente şi adevăruri ascunse. Se poate trăi şi aşa..pot uita pentru câteva clipe de melancolie, mai ales când trece un biciclist prin spatele meu strigându-şi nebunia momentului. Ciao, dar n-ai scăpat de mine!