Well, Have Fun...!




«Hai să ne trăim clipa,
Să nu mai ştim de nimica!»








miercuri, 15 februarie 2012

People


Păi...lumea din ziua de azi e ciudată, interesantă, plictisitoare, nepăsătoare şi lista ar putea continua la infinit. Majoritatea au ca prioritate 'Viaţa-i mai frumoasă atunci când faci ce vrei', pentru că există acea libertate de a te arunca de pe bloc fară să te cicăle nimeni la cap. Odată cineva spunea că în ziua de azi exista prea multă libertate, iar tinerii deja nu mai ştiu ce sa facă cu ea şi încep să o 'investească' în prostii. După parerea mea, fiecare cu problema lui, adică te poţi face praf, te poţi arunca din copac să zbori, îţi poţi tăia venele atâta timp cât pe alţii nu-i deranjezi...de ce să le pese? În fine, internetul ăsta începe să mă plictisească din ce în ce mai mult adică, în afară de seriale şi mess nu prea mai am ce face pe aici. Azi am dormit şi mi-a fost prea lene şi somn să mă mişc până la liceu. Ieri am făcut o mie de poze cu aparatul lu' Kata. Dacă tot m-a invitat în Herăstrău cu China şi 'un prieten' de-al lui -care s-a dovedit la sfârşit a fi Toto, un vechi amic-, am zis să profităm de ocazie şi de zăpadă. Sincer, plictiseala asta a început să mă afecteze şi pe mine şi postările de aici. Pur şi simplu nu mai am destulă inspiraţie să scot o postare cât de cât ok cum făceam înainte, sooo....have fun! Ciao *smile*.

sâmbătă, 11 februarie 2012

Îmi vreau universul înapoi!

Cum în noaptea asta dorm la Deea că e singură acasă *yaaay*, am scris o mică...chestie pe un bloc de desen după ce am terminat sesiunea de bocit pe două melodii. Nu garantez că e cine ştie ce, dar ei i-a plăcut şi a pus câteva fraze pe blogul ei. Sooo...have fun.

Ok.. Au trecut zilele, lunile...vor trece şi anii şi încă voi visa la clipa aceea. De obicei când totul e perfect şi universul e de partea ta nu poţi zâmbi din tot sufletu, pentru că tot găseşti ceva care te face trist. Aveam universul de partea mea şi ce am făcut? Nimic. Nimic de care să fiu mândră. Nu am zâmbit când trebuia, iar acum stau şi tânjesc după clipele alea când lumea era a mea. Degeaba aş urla acum că universul meu tot s-a dus..m-a lăsat baltă. Nu am fost fericită când trebuia. Dar oare o să mai am parte de clipele acelea minunate? Le voi preţui mai mult ca orice, dar mai presus de toate te voi preţui pe tine...dacă ai fi acolo pentru mine. Şi ce dacă tânjesc după clipele fericite, ce dacă încă tânjesc după tine? Tot nu te voi mai avea. Am visat, am sperat ca ăsta să fie doar un coşmar, iar visul acela să fie realitatea.
DAŢI-MI UN VIS!! Pentru că REALITATEA asta mă omoară!
Şi? Ce? Am multe de scris dar nu vreau să termin pixul înainte să te văd din nou. Am văzut multe persoane ce semănau cu tine, şi am lăcrimat, dar nu erau nici pe departe la fel ca tine. Lumea te vrea înapoi, cel puţin lumea mea. Şi cei pe care îi credeai duşmani se întreabă de tine. Unde ai dispărut? Lumea e aici, îţi aclamă numele, te aşteaptă să te întorci. Dacă aş zbura, aş face norii să plângă povestindu-le de tine. Vise, iubire, speranţe, îmi bag pula în ele. Dacă nu eşti aici nimic nu-şi are rostul. Toţi te aşteaptă aici Soare..în universul meu, al tău...al NOSTRU!

marți, 7 februarie 2012

Provocare!

M-a mâncat şi pe mine să joc adevăr sau provocare şi m-am ales cu o provocare de la Ada, un post despre ea de cel puţin 3 rânduri -sa vedem câte ies-.
Deci Ada...veşnicul centru al propriului ei univers. Deci am o inspiraţie de ma lălăi printre cuvinte cate 10 min. Prea multe de zis despre Ada nu sunt, că la câte postari scriam despre ea odată acum chiar nu mai am ce sa scriu. Deci Lady Ada sper că am trecut de cele 3 rânduri şi...spor la băieţi ca-n filme că am văzut că ai mulţi aşa prin liceu tău *smile*. Ciao rază de lună!

Cine vrea sa trăiască veşnic?


Asta scrie în poză, aşa se numea melodia cântată la 'Pariu cu viaţa', asta mă întreb şi eu. Visele şi speranţele sunt lucruri din care trăim ce ne fac să iubim şi să mergem mai departe. Mie întotdeauna lucrurile mi s-au părut mai simple ca altora. Dar deşi am realizat asta mă întreb dacă au fost mai simple pentru că ori sunt eu prea puternică, ori primesc totul pe tavă pentru că sunt prea slabă -ceea ce nu cred-.

Asta am scris ieri în agendă. În ultimul timp am părăsit blogul pentru foile unei agende.

Lumea se schimbă, şi lafel şi eu. Am învăţat să mă distrez cum o fac alţii, nu cum o făceam eu înainte. Iar dacă îmi reproşează cineva că mersul în club şi făcutul praf, ca apoi să fugi după un taxi înainte ca tipu să se prindă că ai plecat cu prietena ta din club şi l-ai lasat singur acolo şi fără bani nu conţine nici o distracţie atunci...problema lor *smile*. A fost funny. Vorba lui 'Când am fost eu prima oară aici m-am făcut praf şi m-am distrat cât pentru 3 persoane'. Aşadar, am învăţat şi eu să-mi petrec nopţile şi zilele prin alte părţi. Dacă tot mi s-a stricat laptopu' să nu-mi pierd timpul plictisindu-mă acasă. Acum să pun o melodie ce o am în cap de ceva timp. Ciao (:| !


P.S. Sper să mai ningă dacă tot s-au închis şcolile.